A Better Life (2011)

EduardR

Daca nu e corect sa spun ca filmul de fata e o pastisa dupa filmul " Ladri di Biciclette", cel putin obtinem un contrast puternic daca le punem unul langa altul. Primul, filmul lui de Sica, daca e intaiul film pe care-l vezi poti crede ca filmul e arta doar prin exceptie, avand, axiologic, valoarea unei opere de arta desavarsite. Drama e real posibila, real prezentata, e descoperita de obiectivul camerei asemeni ochiului celui omniprezent si omniscient. In schimb, "A better life" e subtil manipulator, emigratul e un om cu o privire neaderthaliana care sugereaza un cuget neprihanit, asemeni aceluias tip uman si e inecat in sentimente paterne, fapt ce-l aureoleaza mai ceva ca pe un sfant. Nimic nu sta in calea lui, viciul nu-l patrunde, nici macar ura care l-ar face pe un semit criminal, e un Hrist rastignit de o civilizatie cu ONG-uri si cu guverne malefice. Si asa, cosmetizand portretul uman al personajelor, se obtine efectul puternic dar facil care-i face pe spectatori sa se interpuna vehement intre guvern si emigrantul rastignit pe altarul civilizatiei, luand partea celui din urma si iertandu-i, fara zabava, orice si reinviind mesajul scris pe Statuia Libertatii: "Give me your tired, your poor, your huddled masses yearning to breathe free, the wretched refuse of your teeming shore. Send these, the homeless, tempest-tost to me, I lift my lamp beside the golden door." Si totusi e un perfect acrod in toata mascarada asta, toata natiunea-i o butaforie cu personaje cat se poate de pestrite, mai ceva ca pe platoruile Hollywoodului.

Citește în continuare

Miller's Crossing (1990)

EduardR

Un film-noir întârziat. Inteligent, deosebit, memorabil, cam cum sunt multe dintre filmele lor. Problema e că memorabilă-i dojana adusă modului de a trăi în America, deosebită e ideea de a turna un film-noir cu mult după ce s-a stins curentul, iar intelingența reiese din spatele fiecărei replici, dar devine previzibil din propria inerție, se luminează apropiindu-se de zilele noastre și arată că-i prea mult Hitchcock pentru anii '90.

Citește în continuare

Law Abiding Citizen (2009)

EduardR

Un alt film dedicat marelui public consumator de spectacole create de tehnicieni, nu de cineaști. Pac-pac! Buuum! „I'm just gettin' warmed up”, spunea personajul interpretat de Butler, măscăriciul din „300”. Yeaaa! Un scenariu de o imbecilitatea monumentală încearcă, probabil, să denunțe sistemul judiciar din SUA, dar n-are nici pe departe farmecul pe care l-a avut clasicul „...And Justice for All”. Tot filmu-i o l___reală care-i face să saliveze pe puștii de 12 ani sau pe cei cu intelect de 12 ani. Dar devin eu penibil dacă spun mai mult despre filmul ăsta inept.

Citește în continuare

Gladiator (1992)

EduardR

Nu este vorba de filmul lui Ridley Scott, ci de o producție mai veche, cu James Marshall și Cuba Gooding Jr. în rolurile principale. Distribuirea lui James Marshall în rolul principal fiind probabil datorată apariției sale în serialul „Twin Peaks” care l-a făcut sex symbol al acelor ani. Filmul prezintă lumea ileagală a boxului din Chicago, care-și recrutează entertainerii dintre puștii duri de la periferie proveniți din familii sărace și disfucționale care sunt dispusi să intre-n ring și să lupte fără un arbitraj corect, fapt ce le poate pune viața în pericol doar pentru câteva sute de dolari. Printre cei recrutați de oamenii interlopului care organizează meciurile ilegale, se află și un individ integrul, Tommy Riley(James Marshall), licean cu valori morale seriose, alegând să lupte doar pentru a plăti datoriile acumulate de tatăl său la jocurile de noroc. Problema este că acest Tommy Riley, care prezintă și aptitudini intelectuale deosebite pentru un pugilist talentat este puternic și neverosimil idealizat, ca mai apoi să fie martirizat de dragul melodramei tipică filmelor americane de categorie B a anilor '90. Lumea subterană a boxului este și ea prost conturată, pentru că există structuri ilogice, lucru ce nu face decât să încadreze complet pelicula în categoria filmelor de categorie B, unde scenariu are șanse cu atât mai mari să devină materialul unui regizor mediocru, cu cât are un subiect popular și o acțiune cât mai simplă.

Citește în continuare

Mulholland Drive (2001)

EduardR

E greu și chiar inutil să vorbești despre filmul de față, dar se pot spune câte ceva despre maestrul Lynch. N-am îndoieli că cineastul a fost prea puțin atent la partea comercială de dragul artei, că dacă era cu adevărat preocupat, se făcea vinovat de aceleași nelegiuiri ca și Cameron. E de necontestat faptul că ai nevoie de mult curaj pentru a face un asemenea film nu din cauza riscului încasărilor scăzute, ci pentru izbânda în chinurile creației unei opere care sondează atât de adânc în pshihicul ființei umane. Recent, am aflat că asociația criticilor din L.A. a întocmit un top cu cele mai bune filme ale primului deceniu din secolul XXI, top în care primul loc este ocupat de filmul de față. Nici eu n-aș fi putut face o altă alegere!

Citește în continuare

Closer (2004)

EduardR

Cui îi este frică de Virginia Woolf? reloaded. Nu prea. E adevărat, se joacă tot cu patru actori, tot după o piesă de teatru, lucru ce-l face pe Mike Nichols nici măcar un semidemiurg. Performanța lui constă în felul în care și-a coordonat actorii. Atât.

Citește în continuare
Top