nota 10 pt interpretare...ca film...slabut rau de tot...aceeasi chestie romaneasca cu care regizorii nostri vor sa se remarce in industria cinematografica ..nu putea sa lipseasca Vesnica Dacie...inconjurata de jeepuri...

Acțiunea filmului se desfășoară la o mânăstire izolată din România unde două vechi prietene - Alina și Voichița - se reîntâlnesc după ce una dintre ele a petrecut câțiva ani în Germania, iar cealaltă s-a călugărit. Povestea lor de prietenie a început încă de pe când erau mici, ambele fiind crescute într-un orfelinat, astfel că legătura dintre ele este una foarte strânsă. Neînțelegerile dintre cele două femei încep atunci când Alina încearcă să o convingă pe Voichița să părăsească mănăstirea și să se întoarcă cu ea în Germania. Voichița însă nu vrea s-o însoțească pe buna ei prietenă, fiindcă și-a găsit refugiul în credință și îi consideră pe preoții și pe călugărițele de la mănăstire ca o familie. Pusă în fața acestui refuz, Alina nu poate înțelege opțiunea Voichiței, astfel că, în încercarea de a-și recâștiga prietena, îl provoacă pe preot. După acest incident Alina este dusă la spital și cei de la mănăstire încep să ia în calcul posibilitatea unei posesii demonice. În curând se conving că trebuie să o exorcizeze, însă rezultatul final nu va fi cel sperat de ei.
Evanghelia după Mungiu este deci una apocrifă, dar incredibil de verosimilă. Această poziție pe care autorul în calitate de cercetăror, de observator o are în raport cu ocultismul, cu habotnicismul, cu regionalismul, cu spiritul comunității sau cu dragostea este aproape echidistantă în cazul fiecăruia dintre aceste elemente ceea ce mi se pare rezultatul unei viziuni lucide și inspirate. Alina și Voichița gravitează în mai vechiul univers mungiesc, sunt cumva corespondentele personajelor feminine...
Un film la care m-am uitat cu un interes foarte mare ,dar ca de obicei inca unul romanesc care m-a dezamagit tare mult ! Doar jocul actoricesc al actritelor principale ,mi-a placut ! In rest ,il consider o pierdere de timp !
PANARAMA DE FILM! NU REFLECTA NICI PE DEPARTE REALITATEA SU CE MARE SCULA DE REGIZOR E MUNGIU ASTA? NICIUN FILM NU MI-A PLACUT SI NU CRED CA O SA-MI PLACA VREUNUL DE-AL LUI.Daca l-ar fi regizat Nicolaescu ar fi fost de 1000 de ori mai bun si intr-adevar un binemeritat succes si tot asa de rasunator!
un film destul de interesant cu o tema diferita de ce vedem in majoritatea filmelor cu trimitere directa la adresa bisericii.din punctul meu de vedere un film cu umor negru si drama in acelasi timp.parintele este carismaticul filmului si mereu te face sa zambesti cu teoriile si felul lui naiv de a explica situatia.nota 8
despre acest film e mult de vorbit; daca nu ar fi avut ghinionul sa fie realizat in acelasi an cu Amour, poate ar fi avut o sansa de nominalizare la oscar; cred ca filmul e foarte bine realizat, daca ar fi sa ii reprosez ceva ar fi durata mult prea mare; finalul e sec, dar realist, si specific realitatilor romanesti; mi-a placut mult atitudinea echidistanta a regizorului care nu a intrat in card si nu s-a grabit sa infiereze intamplarile in sine, dar nici nu a sarit in aparararea bisericii, a la...
Am vizionat filmul, sau mai bine zis am încercat să-l vizionez.M-am plictisit teribil, dar am fost atent în speranţa că apare ceva dar nu are nimic original în el, nici măcar interesant de fapt, darămite orinial.Prestaţia actorilor lasă de dorit, scenariu, imaginea şi sunetul - idem.Exceptând faptul că evidenţiază o parte din crunta realitate în care trăim, este la pământ. De asta nu vizionez filme româneşti.Un 5 de încurajare.
Acest film cred ca este facut dupa cazul real petrecut acum cativa ani la noi in tara mai exact in judetul Iasi,sau cel putin de prin judetele limitrofe.Preotul si cateva maicute au fost condamnate cu executare din cate imi amintesc.Ar trebui ca regizorii nostril sa puna in regie filme care sunt inspirate din realitatea tari noastre.Ar fi subiecte chiar senzationale pentru un scenariu de film.Am avut si noi criminalii in serie clasici ale caror crime erau comise intr-un mod unic si socant.Aici 1...
Mult prea lung pentru nimic.Accept lucrurile asa cum sunt chiar daca nu imi plac,ce rost are sa critic si sa improsc cu noroi...E prea multa realitate in acest film si o imagine cu lumina slaba de care am vrea sa scapam cu orice pret si nu putem.
Filmul “Dupa dealuri” a fost huiduit de presa si public anul acesta la Cannes. Andrzej Zulawski a spus-o pe sleau ca “nu vreau să văd aşa ceva cum nu vreau să mănanc mancare proastă sau să vorbesc cu proşti”. Unele filme româneşti de după Revoluţie fac din lungimile acestea o virtute pe bună dreptate, căci ele sunt umplute cu momente relevante, care servesc mesajului. Exemple reuşite sunt: „Moartea domnului Lăzărescu” (2005, R. Cristi Puiu), „A fost sau n-a fost” (2006, R. Corneliu Porumboiu), „...