“Viață. Râvnire. Iubire. Zorba.”
Sinopsis
Un tînăr scriitor britanic, Basil, ia hotărîrea de a se retrage în Creta, unde doreşte să deschidă o mină de lignit şi, eventual, să scrie. Aşteptînd vaporul, îl întîlneşte pe Zorba, omul cu o mie de ocupaţii de-a lungul vremii, care îl convinge să îl ia pe lîngă el, ca om bun la toate. Ajunşi în Creta, Zorba, în care viaţa tălăzuieşte, încearcă să-l smulgă pe Basil din starea sa de închidere, din hainele civilizaţiei care i-a pus frîu omului din el. Pe insulă, eroii noştri o cunosc pe tînăra Văduvă, cea care este bîrfa întregului sat, deoarece refuză să se recăsătorească, cu un bărbat din aşezare. Apropierea dintre ea, ca marginalizată, şi Basil, ca străin, ambii covîrşiţi de povara pe care societatea le-a pus-o pe umeri, este firească, dar nu este şi bine văzută de săteni. Mai ales cînd, după ce Basil petrece noaptea la Văduvă, tînărul care era îndrăgostit de ea se sinucide - ceea ce va duce şi la moartea ei, din mîinile tatălui sinucigaşului, lăsîndu-i pe Basil şi pe Zorba distruşi în faţa puterii omului de a lua viaţa. Readus pentru puţin timp la viaţă, odată cu dispariţia văduvei Basil pare a se reînchide în sine, de această dată definitiv. Pentru a reuşi să extragă lignit, cei doi au nevoie de lemn, care se găseşte în pădurea unei mănăstiri din apropiere. Zorba reuşeşte să se împrietenească cu călugării, îmbătîndu-se alături de ei. După o escapadă la oraş cu banii scriitorului, Zorba revine, reuşind să aducă şi materialele pentru care plecase. Dar, odată cu distrugerea speranţelor privind mina, Basil începe să revină la viaţă. Atunci cînd totul pare pierdut, cînd nimic nu mai are rost, tocmai atunci izbucneşte viaţa cu o putere şi mai mare. Şi viaţa dansează sirtaki. Şi, la final, rîde.
