Zelig se reazama in originalitatea genre-ului "mockumentary"sau "documentar fictiv", cu care sunt sigur ca multi dintre noi n-am avut de-a face. Creat sa para cat mai autentic, practic filmul e alcatuit din o serie de interviuri false si un montaj de filmari vechi si noi. Umorul vine in portii destul de mici(in comparatie cu alte filme ale sale) si subtile. Nu e genial, dar personal il apreciez ca deschizator de porti.






















