“O sărbătorire a tinereței, prieteniei și a magiei veșnice a filmelor.”
Sinopsis
Un faimos regizor se intoarce in locul in care s-a nascut, un oras sicilian, pentru prima data dupa aproape 30 ani. Aici el isi aduce aminte de copilaria sa si de Cinema Paradiso, unde Alfredo, proiectionistul, i-a sadit pentru prima data dragostea pentru filme. De asemenea isi aduce aminte de dragostea sa dintai, Elena, pe care a trebuit s-o paraseasca in momentul plecarii la Roma
In greaca nostalgia inseamna, ad literam, durerea unei rani mai vechi. Finalul filmului mi-a inspirat acelasi lucru. Intors in oraselul natal, cu toate amintirile copilariei si primei iubiri navalindu-i memoria, Toto a dus dorul cinematografiei. Rana lui - toate acele scene cu saruturi din filme atunci cenzurate sunt acum imbinate si vizionate pentru prima data. Viata capata inteles absolut si sentiment nemaicunoscut.
Filmul are cel mai pretios si emotionant final din toate pe care le-am vazut...
Doua cuvinte : SU-BLIM ! . Trebuie sa recunosc , ma simt privilegiat dupa vizionarea filmului , ca am avut norocul sa 'traiesc' aceasta realizare . O capodopera a cinematografiei , un scenariu perfect si un Alfredo nemuritor . Timp de 2 ore am uitat de grijile lumesti si m`am lasat cuprins , invaluit de spectacolul emotional creat de Tornatore ajutat in mare parte de coloana sonora deosebita , un fel de carare spre Rai , o placere adevarata si pura pt auz. E uimitor cand stai sa te gandesti , ca...
Filmul mi se pare o incercare de a combina elemente din filmul american cu cel european(italian, mai exact), printr-un joc al emotiilor. Pilonii sunt elemente precum fustrarea sexuala care pare a fi implinita pentru un scurt timp(ca in Malena) sau nostalgia trecutului cu locurile si personajele memorabile. Pe mine personal nu m-a prins prea adanc in jocul emotional, sincer am cam ramas impartial, uneori chiar razand(de ex de seriozitatea cu care batranul ii spune lui Salvatore sa nu se mai intoa...
un film mare.ma re regasesc in el,am copilarit in camera de proiectie al unicului cinematograf din oras alaturi de tatal meu operator film.in anii 80 cand televiziunea practic nu exista urmaream filmele ce rulau la cinema si le vedeam pana le stiam pana si dialogurile.tot filmul e o capodopera dar mie imi ramane in minte prestatia micului actor Salvatore Cascio.in film isi face aparitia dragostea,copilaria,adolescenta si batranetea toate la un loc sub magia filmului.de remarca si coloana sonora ...
O CAPODOPERĂ! Extrem de emoționant ,de frumos,de sensibil. Plin de nostalgie,frumusețe și iubire.Iubirea adolescentului pentru fată,a proiecționistului pentru filme,a lui Tornatore pentru cinematografie în general.Îl consider pe realizatorul filmului ,Giuseppe Tornatore, cel mai bun regizor din lume din ultimele două decenii și unul dintre cei mai mari regizori din toate timpurile.Povestea din acest film,știu că exagerez,mi se pare la fel de frumoasă și dureroasă ca cea din "Romeo și Julieta" d...
ma bucura sa vad atata lume impresionata de "taieturi de filme vechi". parca vad un caine ce trece prin orasul vechi si atarnata de coada lui o sfoara plina cu amintiri. frumos, foarte frumos
Ce poti spune despre un film care reda cu atata caldura dragostea unei persoane pentru film, pentru cinematografie si care prezinta un cinematograf ca fiind centrul Lumii? Cum poti reda in cuvinte farmecul acestei pelicule care deschide "cufarul" nostalgiei in spectatori si pe alocuri le "fura" cateva lacrimi? Ma rezum la a spune ca relatia de prietenie dintre proiectionist si Salvatore (mai ales cand acesta e mic) este una dintre cele mai frumoase pe care le-am vazut pe ecran, iar imaginea cine...
Nuovo Cinema Paradiso nu este numai un film despre cinema, ci despre viata in raport cu cinema-ul – despre prietenie, dragoste, maturizare. Alfredo isi invata micul prieten cum sa foloseasca proiectorul si ii da lectii de viata citandu-i replici celebre din filme; indragostit pentru prima oara, Salvatore o va filma pe ascuns pe Elena, facand filme mute in care iubita sa are eleganta unui star de cinema. Intors din armata si nemaiputandu-se adapta, Salvatore este convins de Alfredo sa plece in lu...
Niciodata ceva nu m-a putut convinge ceva ca viata poate fi rezumata intr-un sarut, ca acest film!O adevarata pozezie cinematografica,in care cele mai multe replici isi au rolul lor perfect stabilit, dar culmea, daca le-am scoate dn context, ar putea avea exact aceeasi incarcatura. E oarecum ciudat ca in acelasi timp un lucru sa fie splendid deoarece se incadreaza perfect in context, iar apoi, sa-l regasesti la fel de adevarat si pus in afara acelui context. Mie asta mi-a sugerat uneori pelicula...
Un film despre cinematografie, despre cei care-o practica, despre cei care-o urmaresc, unul care te emotioneaza, care te face sa iubesti oamenii asa cum sunt si care in final iti arata cum te vei simti cand vei reusi si... vei privi in urma.
