Filmul curge într-un ritm seducător de alert, prezentându-ne didactic, dar cu metode ușor neortodoxe, arta de a scrie un roman, poate nu neapărat un roman, ci mai degrabă o istorioară bună, veridică și bine clădită. Germain a ales să fie profesor pentru că nu avut talentul necesar de a scrie, însă găsește în Claude, pupilul timid din ultima bancă cu priviri iscoditoare, un novice perfect, un vas pe care să-l modeleze după bunul plac. Însă creația are voință proprie, iar de la un punct încolo ea...
