Deşi sunt aproape sigur că nu va fi gustat şi apreciat de foarte multă lume, Calvaire este un bun film-experiment, care vorbeşte într-un mod metaforic (deşi cu o realizare pe alocuri chiar brutală) despre condiţia artistului (care este batjocorit perpetuu, aproape trimiţând la mitul cristic) în raport cu semenii săi. Motivul pentru care se întâmplă toate acestea este neclar, Fabrice du Welz punând accentul în mod deliberat pe absurd, pe straniu, pe o determinare a faptelor ce îşi are originea în...


















