Bă, trebuie să zic că Nia DaCosta a prins pe bune filmul ăsta. După ce am așteptat ani buni pentru o continuare care să merite, "Templul oaselor" vine și schimbă regulile jocului. Partea cu Kelson și relația lui șocantă e ciudată rău, dar exact genul de ciudat care te ține cu ochii deschişi.
Ce mi-a plăcut cel mai tare e că focusul s-a mutat de pe infectați pe oamenii supraviețuitori. Inumanitatea lor e mai de-a dreptul înfricoșătoare decât virusul, și asta chiar funcționează. Scenele cu Spike...
Nia DaCosta a făcut treabă bună cu această continuare, trebuie să zic. "28 Years Later: The Bone Temple" nu e perfectul la care m-am gândit, dar nici nu e dezamăgitor. Filmul are momente de groază care chiar îți stârnesc ceva, iar Ralph Fiennes aduce o intensitate ciudată în rolul lui.
Ce m-a marcat cel mai mult e atmosfera. Există o tensiune care se construiește bine pe parcurs, deși în unele momente simți că regizoarea ar putea să meargă mai departe cu ideile. Unele scene aproape că mă au, da...
Okay, deci "28 Years Later: The Bone Temple" e filmul ăsta care a stârnit destul de mult hype, mai ales cu Nia DaCosta la timon. N-am zis nu și m-am dus să-l văd, dar sincer... e cam pe jumătate.
Ideea e interesantă, nu mă înțelegeți greșit. Horror-ul științifico-fantastic merge bine la Nia, și Ralph Fiennes face ceva cu rolul lui care chiar te trage într-o zonă ciudată. Atmosfera e dură, uneori rău de tot. Dar filmul ăsta se sufocă puțin în propriile ambițiile, parcă vrea să spună prea multe î...
