desi sunt doar cateva dialoguri , nu am fost nici macar o secunda plictisit , la fel ca in Spring , Summer ... sau celalalte filme ale lui Kim. recomand celor care urmaresc acest gen de filme. o poveste de dragoste foarte frumoasa , nota 8.

O femeie abuzată de soț își găsește sufletul pereche într-un mod cu totul neobișnuit în această dramă regizată de sud-coreeanul Kim Ki-Duk. Tae-suk (Jae Hee Song) este un tânăr vagabond care pare să trăiască fără adăpost mai degraba din alegere decat din nevoie; el își petrece zilele în casele unor străini în timp ce aceștia sunt plecați de acasă, având grijă să nu strice nimic în acestea și uneori reparând lucruri din aceste case în semn de mulțumire. Într-o zi, Tae-suk intră pe furiș într-o casă pe ai cărei pereți sunt câteva fotografii ale unui top-model. După ce mănancă, își face un duș și face câteva reparații în casă, Tae-suk descoperă că este urmărit de către femeia care locuiește în casă, Sun-hwa (Lee Seung-yeon), pe care o recunoaște ca fiind top-modelul din fotografii. Tae-suk observă că Sun-hwa are vânătăi pe față, și bănuiește că aceasta a fost victima unor violențe domestice. Când Tae-suk revine în casă în aceeași seară, bănuielile îi sunt confirmate când vede că Sun-hwa este pălmuită de soțul ei, Min-kyo (Gweon Hyeok-ho). Tae-suk dă năvală într-un mod impulsiv în casă, ia o crosă de golf și îl atacă pe Min-kyo cu ea; după câteva momente, Tae-suk și Sun-hwa părăsesc casa împreună pe scooter-ul lui, iar ea se alătură în mod tăcut vieții lui de intrus, iar între ei se dezvoltă încet o poveste de dragoste.
Momentan nu este disponibil pentru streaming sau în cinema în România.
desi sunt doar cateva dialoguri , nu am fost nici macar o secunda plictisit , la fel ca in Spring , Summer ... sau celalalte filme ale lui Kim. recomand celor care urmaresc acest gen de filme. o poveste de dragoste foarte frumoasa , nota 8.
un alt produs de calitate al cinematografiei asiatice.este un film de dragoste unic in felul sau.povestea filmului m-a emotionat.
Cit de putine cuvinte...si totusi ce emotie! Probabil Kim ki-duk sa gindit ca cuvintele nu reprezinta nimic, ele sunt de multe ori false, şi de alte multe ori inutile. Bin-jip este un film in care se accentueaza miscarile, corpul, privirile, gesturile si in general toate simturile. 9/10
Un film pe ca sau il iubesti sau il urasti. Nu stiu de cate ori vi s-a intamplat sa vedeti un film in care personajul principal masculin nu rosteste nici un cuvant, iar personajul principal feminin doar cateva la final.
Cum prea putine sunt pe lume, atat de multe sunt in noi...Pentru ca oricum cuvintele exprima o mica parte din ceea ce avem de spus, am sa pastrez tacerea ca EI si tot ca ei am sa termin prin a spune ca-l iubesc...
Gafsa. . . ce frumos ca nu se spune niciodata: te iubesc, femeie ce nu esti femeia cea pe care cuvantul femeie o defineste. esti mult mai mult.. prea mult...mereu totul.
Si mie mi-a placut mult filmul asta, intr-adevar e cea mai originala poveste de dragoste. La fel ca si in Primavara, vara, etc, ce-mi place la Kim Ki-duk este zgarcenia dialogurilor. El lasa ca mimica, gesturile actorilor, modul de a filma, peisajele superbe sa spuna o buna parte din poveste, rezultatul fiind mult mai intens, lasandu-te cu un sentiment de exaltare dupa vizionarea unui astfel de film.
Cred ca filmele asiatice de buna calitate sunt niste ferestre catre cultura asiatica. Eu am vazut lucruri extrem de interesante in astfel de filme. Iar Bin Jip vorbeste cu mare finete despre dragoste, contrangeri, meschinarie, rutina si originalitate. As spune chiar ca este un film educativ, daca nu ar fi atatea conotatii de lemn la termenul asta.