Aida (1973 Tokyo)

Sinopsis

Aici o surprindem pe Cossotto în perioada când oferea cea mai substanțială și probabil cea mai satisfăcătoare cântare a carierei sale. Vocea ei din 1973 rămâne un instrument frumos, distinctiv și responsiv, ideal pentru a redacta ambele fațete ale rivalei Aidei, aparent fieroasă dar vulnerabilă și, în final, nobilă atât în spirit cât și prin naștere. Semnele declinului legat de vârstă la Radamésul lui Carlo Bergonzi sunt puține. Vocea este puțin mai groasă și mai puțin liber produsă decât în anii anteriori, și există dovezi aici și colo ale unui ușor „efort" pe unele note de la passagio în sus. Soprana Orianna Santunione, un nume cu o notorietate și celebritate cu mult mai mică, pare să se trudească pentru a îndeplini cererile de volum, și în scenele inițiale dă impresia unei economii. Cu toate acestea, pornind cu aria sa de debut, începe să se strângă, iar undeva pe parcurs diligența și responsabilitatea sa se transformă în ceva mai mult, în ceva destul de emoționant.