Zerkalo - Oglinda

Зеркало

Regizor: Андрей Тарковский

Sinopsis

Marele cineast avangardist american Stan Brakhage îl elogia odata pe Andrei Tarkovski pentru realizari filmice pe trei planuri: nararea povestilor "triburilor lumii"; mentinerea unui stil personal si descoperirea pe aceasta cale a adevarului sau propriu; si "realizarea visului oricarui artist de a ilumina granitele inconstientului". Oglinda este un exemplu graitor si memorabil al acestei triple maiestrii. Oglinda este un film captivant si remarcabil - greu de definit, pentru ca este încarcat de misterul locurilor, oamenilor si gesturilor. Acest autoportret al lui Tarkovski este o poveste cu personaje din trei generatii, în care melancolia laconica a situatiei mamei sale - abandonata in anii 1940 de sotul ei si lasata sa-si creasca singura fiul - este reflectata de relatiile sale adulte. Barbatii, în general absenti din poveste si de pe ecran, apar ca voci si sunt identificati drept creatori de arta si poezie (versurile pe care le auzim periodic în film apartin tatalui lui Tarkovski). Tarkovski este o figura mai radicala si mai moderna decât aparentul sau urmas rus, Aleksandr Sokurov. Oglinda este construit ca un colaj, în care scene ce reconstituie evenimente anterioare, stergând granita dintre trecut si prezent, sunt amestecate cu secvente de arhiva din diferite tari si cu citate ciudat de disparate din muzica clasica (Bach, Pergolesi, Purcell). Atmosfera este de vis, enigmatica, eliptica. Exista însa si aici semnele unei simplitati de o mare frumusete, care îl aseamana pe Tarkovski cu Terence Malick: miscarea elementelor naturale (vântul, focul, ploaia), peisajele inepuizabile ale chipului uman si sentimentul timpului care trece, toate acestea creeaza impresia "respiratiei" lumii. Ca si Robert Bresson, Tarkovski este un maestru al potrivirii imaginii si sunetului. Laconismul miscarilor camerei sale si dezvaluirea treptata a partilor disparate ale fiecarei scene creeaza o aura si un efect care coplesesc realitatea materiala a ceea ce vedem si auzim pe ecran si deschid o poarta catre alt tarâm. Arta lui Tarkovski este una a texturii, a aurei, a simturilor. Oglinda este în acelasi timp o confesiune intima, o evocare a trecutului si un poem ezoteric.