
“… imaginea care scapă cu crima!”
Inspectorul Clousseau nu are nevoie de nici un fel de prezentare. Inept, magnific în idioţenia sa, inspectorul nu poate lipsi de la nici o crimă. Nici de la cea petrecută în reşedinţa lui Benjamin Ballon. Chiar dacă superiorul său, inspectorul Dreyfuss, se pregăteşte s-o aresteze pe atrăgătoarea menajeră Maria, Clousseau este sigur că nu ea e vinovată. Şi cum ar putea ? Doar e frumoasă ! Împiedicat, dezastru ambulant, nu e vorbă, acesta-i Clousseau, dar nici nu ştie cîtă dreptate are cînd susţine nevinovăţia Mariei. Chiar dacă numărul victimelor creşte, inspectorul nostru cel viteaz are un singur ţel: să demonstreze că menajerei i se înscenează o crimă. Efectul nedorit, dar lesne de prevăzut de către spectator, este că Dreyfuss înnebuneşte, la propriu. Ceea ce duce la o devărată explozie de nebunie în întregul film. Dacă mai vine vorba şi de „pregătirea de judo” a lui Clousseau cu servitorul său, Kato, atunci este clar, privitorul va avea parte de o comedie de excepţie, în care se întrec Clousseau, cu limba stîlcită pe care o chinuie pronunţînd cuvintele în fel şi chip, şi Clousseau, cu nestăpînita-i poftă de aventură, declanşator al celor mai absurde probleme cu putinţă.
e o placere sa il vezi pe sellers la lucru; stilul sau este inconfundabil; e drept ca actiunea filmului nu prea are legatura cu logica, ma refer la intriga politista, dar cui ii pasa de asta ! cand vezi un film cu el esti atat de preocupat sa zambesti sa te distrezi incat acest mic "detaliu" chiar trece neobservat; ma mir cum la acest film nu a opinat nimeni; e o comedie savuroasa; are un umor debordant; ironia e la ea acasa , iar umorul are un stil unic; asa ca il recomand tuturor dar in speci...