Castigatorul oscarului din anul 2009 la sectiunea "cel mai bun film strain" impresioneaza prin subiectul ales, coloana sonora si modul de punere in scena a trairilor personajelor .
Departures (Okuribito) este povestea lui Daigo care in trecut canta foarte mult la violoncel. Dar acum el nu mai poate canta deoarece orchestra in care el canta a fost desfiintata. In incercarea de a o lua de la capat, acum ca a ramas fara slujba, Daigo si sotia lui iau decizia de a se muta in orasul lui natal. El cauta sa se angajeze si se duce la un interviu care in ziar era trecut sub numele "Plecari". Spre surprinderea lui, odata ajuns la sediul firmei, el observa ca postul nu este de agent de turism cum spera el sa fie, ci de antreprenor la o casa mortuara.
Momentan nu este disponibil pentru streaming sau în cinema în România.
杉本哲太
Yamashita
Castigatorul oscarului din anul 2009 la sectiunea "cel mai bun film strain" impresioneaza prin subiectul ales, coloana sonora si modul de punere in scena a trairilor personajelor .
Filmul prezintă o perioadă din viaţa unui om care are o meserie neobişnuită şi a cărei prestare este privită cu prejudecăţi, care ţin mai mult de cultură, atât de membrii comunităţii în care trăieşte cât şi de soţia lui. Prejudecăţile provin din faptul că, în tradiţia japoneză, atingerea decedaţilor este aducătoare de ghinion iar cei care se ocupă de îngroparea şi pregătirea persoanelor decedate pentru a fi înmormântate, sunt demni de dispreţul public, această meserie fiind considerată o meserie...
Un film ce merita vazut, in care intalnim ceremonialuri de inmormntare japoneze, prejudecatile aduse de o slujba intr-un astfel de domeniu si un conflict tata-fiu care comlpeteaza foarte bine scenariul.
Sincer nu aveam prea mari asteptari de la acest film.. Dupa 20 de minute de film nu m-am mai putut dezlipi de scaun. Chiar m-a surprins in mod placut. Merita!
Deci pana si eu pot spune ca am ramas profund impresionata de filmul asta [ adica eu cea care vede numai comedii cu adolescenti]. Merita nota pe care o are aici [eu i-am dat 10 :d/] si merita si Oscarul castigat. In primul rand ideea imi place foarte mult. Nu e ceva banal, plin de clisee etc. Un film despre viata, realist. Filmul mai impresioneaza si prin traditiile japoneziilor, asta cu pregatirea mortilor, tot tacamu` acolo. E foarte interesant. Imi mai place si coloana sonoara, foarte emot...
Am ramas placut surprins dupa ce am vazut acest film care initial parea ca a castigat un Oscar doar pentru faptul ca era cel mai excentric dintre cele nominalizate, dar nu este deloc asa. Inainte sa il criticati uitati-va la tot.
Este un film sensibil ....mi-a placut ca a surpins in intregime obiceiul japonezilor la inmormantare si perceptia lor despre moarte , a fost chiar trist la sfarsitul filmului .Dupa parerea mea acest film a meritat oscarul :P
Filmul asta poate fi destul de bun pentru a exemlifica diferenta dintre etosul japonez si al celorlalti. Daca nu ii intelegi poti sa faci greseala sa ii categorisesti facil, sa le pui o parafa pe frunte pe care sa scrie eventual ,,fatalai". Daca nu te-a impresionat Korosawa cu ,,Visele", cu ,,Madadayo" sau cu ,,Ame Agaru", filmul asta are putine sanse sa trezeasca putina poezie care exista in fiecare, sa te faca sa-ti aduci aminte ca arta veritabila, de orice fel ar fi ea, are reprezentari simpl...
violoncel, piatra. poezia mortii. Sentimentul in piatra, necioplita, din natura, sentimentul ca te iubesc... inmormantarea iubirii, ceremonialul iubirii, al mortii. Ne vedem morti, la mortile noastre.
Inainte de a se inventa scrisul oamenii comunicau cu ,,pietre-scrisori" transmitind emotii catre ceilalti printr-o piatra de o anumita dimensiune si cu o textura anume. De ce somonii se zbat atat sa ajunga in amonte?Pentru ca acolo s-au nascut. Asa incepe si filmul asta cu o reintoarcere a violoncelistului, ramas fara orchestra si instrument, in locul in care s-a nascut. Casa parinteasca ii trezeste amintiri neplacute, legate de abandonarea lui de catre tata, tata al carui chip nu si-l poate ...