Filmul e mai degraba o piesa de teatru pusa pe pelicula. Decorurile sunt putine, mai ales de interior, costurile minime cu garderoba personajelor, un film cu buget redus construit totusi pe o idee interesanta. E ca un flash al blitzului de la aparatul fotografic pe un moment de viata, un moment de fundatura, de impas, dar si de neasteptata iesire din starea vegetativa, de implicare, de decizie. Robinne Lee a jucat foarte bine bine, un rol de prim plan, de monolog-dialog cu eterul, cu necunoscuti...
