
Jep Gambardella și-a sedus drumul prin viața de noapte fastuoasă a Romei de zeci de ani, dar după împlinirea a 65 de ani și un șoc din trecut, Jep se uită dincolo de cluburile de noapte și petrecerile pentru a găsi un peisaj atemporal de o frumusețe absurdă și rafinată.
Momentan nu este disponibil pentru streaming sau în cinema în România.
Coloana sonoră e de-a dreptul superbă, n-am mai auzit așa ceva de mult, mi-a plăcut teribil.. Și povestea e foarte interesantă dar mi-a lăsat un gust amar, m-a cam întristat.. Filmul are o țesătură de simboluri cu privire la frumusețe, dar excesul ăla și extravaganța care maschează de fapt goliciunea sufletească m-au cam șocat și m-au făcut să mă gândesc la cât de triști sunt unii oameni care nu văd frumusețea nici când ea li se pune sub nas. Eh, filmul e bun, artă pură ar zice unii, dar cam tri...
Daca filmul lui R. Rossellini , Open City, prezenta Roma in cel de-al doilea razboi mondial iar La Dolce Vita a lui Fellini societatea inalta si decadenta a Romei inceputului anilor 60 acest film prezinta Roma erei Berlusconi. Plina de culoare si fast dar lipsita de substanta si orice perspectiva.
Marea frumusete este frumusetea decadentei, a unui fel de amurg al oamenilor, e o stare dulce-amaruie. E un film lent, pe care unii l-ar putea considera prea lung, dar cu imagini senzationale si cu o muzica deosebita Un film despre excese si echilibru sau lipsa lui, despre aparente si pierderea sau, dupa caz, pastrarea inocentei, a esentelor adevarate. E in acelasi timp un film care vorbeste despre inceput si sfarsit, acest cerc neintrerupt care este viata. Si, nu in ultimul rand, e un film ...
Asta-i un film de alt calibru fata de astea pe care le comentam noi aici toata ziua,un film fellinian,plin de simboluri,cu o coloana sonora absolut senzationala,un film care este in sine o adevarata opera de arta.Exceptional !
Este un film despre cautarea frumusetii, o frumusete exterioara, de fatada, cand adevarata frumusete este cea interioara, vezi parabola radacinilor mancate de sora Maria, in ele este seva. Societatea lui Gambardella, este o societate de dolce far niente, decadenta, constienta de viata lipsita de scop pe care o duce. Filmul se aseamana cumva cu Decameronul lui Giovanni Boccaccio , dar un Boccaccio ilustrat de Amedeo Modigliani( pozele facute zilnic seamana izbitor cu portretele lui Modigliani) i...