
Pentru iubitorii acestui gen de expresie artistica, Breaking the Waves (1996), Dancer in the Dark (2000) si Dogville (2003) sunt capodopere cinematografice, care fac din regizorul danez Lars von Trier un cineast genial. Anul acesta el lanseaza cea de-a doua parte din trilogia USA - Land of Opportunities, Manderlay (prima a fost Dogville, iar cea de-a treia, Wasington, urmeaza sa apara in 2007). Manderlay prezinta problema abolirii sclavagismului si, la un nivel mai profund, introducerea democratiei ca sistem de guvernare. Fimul continua traditia initiata de Dogville, transformand teatrul in forma artistica cinematografica, insinuand faptul ca detaliile comune sunt secundare, daca nu irelevante pentru tema centrala. Desi proiectul initial prevedea ca Nicole Kidman sa joace in toate cele trei parti, ea a refuzat contractul cu Manderlay, rolul ei fiind preluat de mai putin cunoscuta Bryce Dallas Howard, pe care v-o amintiti, poate, din filmul The Village (2004).
Momentan nu este disponibil pentru streaming sau în cinema în România.
Intriga care se deruleaza in Manderlay a fost inspirata din epilogul cartii lui Pauline Reage, '' Histoire d'O'' (1954), scris de Jean Paulhan. Titlul acestui epilog este ''Le bonheur dans l'esclavage''si incepe cu descrierea unei revolte puse la cale in 1838 in insula Le Barbade.
Intr-o dimineata, cativa negri care fusesera eliberati din sclavie, prin lege, merg la fostul lor stapan si ii cer sa redevina sclavi pentru ca liberi mureau de foame. Dl. Glenelg le refuza cererea, iar fostii sclavi sfarsesc prin a-l masacra pe proprietar, impreuna cu familia lui. Acesta este subiectul epilogului cartii lui Pauline Reage din care se inspira filmul Manderlay.
Ideea de a mai continua Dogville pare un pariu riscant, avand in vedere sfarsitul uluitor si fara echivoc, originalitatea primului film. Insa lui Lars von Trier chiar ii reuseste, regizorul danez aratand inca o data ca straluceste la capitolul psihologie. Personal, ii dau o nota ceva mai mica decat Dogville, dar nu cu mult, si consider ca cine a vazut si apreciat prima serie nu trebuie sa rateze continuarea.
Cu o abordare originala si analiza psihologica rafinata marca Lars von Trier, continuarea Dogville e, pe alocuri, stralucitoare. Indiferent de rasa, nu suntem pregatiti pt. libertatea pe care ne-o ofera D-zeu, avem o morala mult prea indoielnica pt. aceasta. Sfarsitul e, poate, perfectibil - dar suficient de surprinzator si inteligent cat sa nu dezamageasca.
Cine a vazut si aprecat Dogville nu trebuie sa rateze nicidecum Manderlay. L-am revazut de curand si mi-a lasat aceleasi sentimente ca la prima vizionare: satisfactie si un zambet larg pe fata. Lars von Trier este un regizor pe care nu oricine il poate intelege si digera deoarece abordeaza un stil nonconformist in ceea ce priveste filmul, cele mai bune exemple fiind tocmai Dogville, Manderlay, Dancer in the Dark, Antichrist etc. Nu intentionez sa desvalui nimic din acest film, precizez doar ...
Un film foarte bine realizat, desi un pic cam ciudat prezentat. In fine, este o productie care merita vizionata.