Sinopsis
Penultimul film alb-negru al lui Robert Bresson - pandant al filmului Mouchette din 1967 - este un studiu al lipsei de sfintenie, o poveste patrunzatoare si plina de forta despre rautate si suferinta si o privire sumbra asupra cruzimii si instinctelor distructive inerente omului. Tratând magarusul al carui nume da titlul filmului drept un simbol al puritatii, virtutii si salvarii si structurându-si filmul, simplu, dar expresiv, în câteva episoade, Bresson îi confera o intensitate emotionala remarcabila, amplificata de stilul sau vizual foarte viu. Balthazar este un magarus adesea exploatat care trece de la un stapân la altul, observând si având de-a face pe parcurs cu tot binele si raul din natura omeneasca. Existenta sa aspra si plina de tristete, în timpul careia e adesea tratat rau pe nedrept, este paralela vietii Mariei, o tânara sfioasa care intra într-o relatie nefericita cu un barbat crud si sadic, Gerard, care pâna la urma o paraseste. Spre sfârsitul vietii, fostul preferat al copiilor, atractie a circului si animal de povara nimereste totusi un stapân de treaba, un morar batrân care vede în el un sfânt reîncarnat. Filmul lui Bresson a fost definit drept "expresie suprema a puritatii în cinema". Dar cea mai frumoasa lauda i-a fost adusa de Andrew Sarris, celebrul critic de la Village Voice, care afirma ca filmul "sta pe treapta cea mai de sus ca realizare artistica a unei experiente emotionale".