Jean-Dominique Bauby aka "Jean-Do", redactorul - sef al publicatiei Elle si tatal a trei copii, era renumit pentru simtul umorului, pentru stilul sau si pentru energia pe care o imprastia in jur. Insa intr-o singura secunda, viata sa a fost aruncata in prapastie, fiind cuprind de paralizie la doar 42 de ani.Filmul urmareste litera cu litera viata reala a lui Bauby, incepand cu perioada in care era un om bogat, respectat de colegi si adorat de femei si continuand cu viata sa de dupa accidentul vascular, fiind pironit pe un pat si neputand sa vorbeasca sau sa-si controleze corpul. Insa mintea sa nu a fost afectata, Bauby fiind constient de "cusca" in care a fost aruncat. Singura sa alinare e in amintirile si fanteziile sale aparent fara sfarsit. Datorita restrangerilor fizice, singurul canal de comunicare cu lumea exterioara era cel vizual. Astfel, prin miscari repetate de ochi si clipiri succesive editorul nu numai ca a inceput sa interactioneze cu lumea exterioara insa chiar a reusit sa-si scrie memoriile ajutandu-se de un cod pentru a identifica fiecare litera din alfabet.
Este greu de descris acest film, starea ta ca si privitor, e ca atunci cand citesti o carte buna si te "scufunzi in ea" si intra cineva pe usa si-ti tulbura totul" imaginagie nu ai nevoie, e de neexplicat, e ori dezamagitor, ori feeric, acest film e o lectie, nu am cuvinte...e reusit.
În primă instanță avem o situație înfiorătoare, cea de a deveni un simplu spectator al propriei vieți, fără a avea vreo șansă de a participa activ la tumultul cotidian care este viața noastră. Dar iată că acest lucru nu este chiar adevărat în acest film, are (aș îndrăzni să spun) o latură pozitivă, chiar și printr-un simplu clipit se pot ”realiza miracole”...viața este un dar minunat.
Filmul acesta poate fi rezumat printr-o propoziție simplă: viața doar prin clipit.
Este cutremurător să te ...
Un film superb, si asta fara sa vorbesc la superlativ. O drama impresionanta venita din partea francezilor, care te ia prin surprindere doar la inceput, prin haosul creat de atatea evenimente pe care ajungi sa le intelegi pe parcurs, traind si respirand o data cu protagonistul, un Mathieu Amalric genial, vocea sa amintind de emisiunea "Teleenciclopedia" prin gravitatea si emotiile transmise de cuvintele sale... Iar finalul este cel care te lasa cu ochii larg deschisi, prin acea nedreptate ce nu ...
Nu ma pot gandi decat la faptul ca suntem atat de fragili in fata sortii,cum poti deveni intr-o secunda prizonierul propriului tau trup.Trebuie sa vezi adevarata ta natura prin prisma unui dezastru.Trecutul devine cenusa a nimicniciei.Un film sensibil si impresionant ce trebuie cu siguranta vazut.
un film exceptional; un film ce deschide porti ale constiintei; explica fara false pudori, fara anestezie viata unui om complet paralizat; nu cred ca e pedeapsa mai mare pe lumea asta decat sa fi prizonierul propriului corp; ce m-a impresionat foarte mult e asistenta medicala si spirituala persoanelor aflate in aceasta situatie; probabil ca si asta tine de tipul de asigurare medicala; oare va fi vreodata si la noi asa ?! un film greu de vazut; e foarte bun dar a doua oara nu as mai vrea sa il va...
O producţie franceză unicată prin modul în care ne este expusă acţiunea, imaginile care sunt văzute prin ochii rolului principal. Este un film extrem de greu de văzut, nu pentru că e prost, ci pentru că e foarte trist. Trăirile şi gândurile personajului principal şi apropiaţilor acestora m-au sensibilizat la maxim şi m-au pus pe gânduri în ceea ce priveşte lumea şi rostul acesteia. De ce ne-am născut? Ce rost avem noi pe pământ? De ce să nu ne trăim viaţa la maxim, pentru că nu ştii cum ţi se po...
Impresionant filmul, recunosc abia acum l-am vazut si avand precedentul Guzaarish(2010) am gasit un subiect deja cunoscut. Recunosc ca Guzaarish este mult mai tare pe sentiment, in schimb la Scafandrul si Fluturele remarc arta cinematografica. Intr-adevar actiunea se bazeaza pe singurele simturi ramase lui Jean-Do vaz, auz, imaginatie si memorie si de aici o constructie foarte atenta a actiunii. Nu stiu daca m-am epuizat empatic cu Guzaarish, insa aici am ramas oarecum rece ca un observator nep...
E un film absolut special, rupt din realitate. Ne vorbeste despre regrete... despre ce nu apreciaza omul cand este sanatos. Ne vorbeste despre dorinte... cele mai banale pt oamenii sanatosi; dorinta de a-ti strange copii in brate, de a le vorbi... Din film nu lipseste dezamagirea, nelipsita atunci cand esti la pamant, durerea amplificata de neputinta si, in final, victoria asupra starii de "leguma". E un film simplu si genial. Mi-a placut mult.
dramatic prin subiectul propus, dar spectaculos prin modalitatea de expunere a acestuia.. regizorul a stiut invingatorul si a pariat pe el, creand un film original, trist, dureros, dar adevarat. Partea vizuala a filmului e geniala, se merita cu adevarat sa vezi un astfel de film... nu toata lumea care-l va viziona va fi impresionata, ptr ca multi nu-l vor intelege.. dar cu putina atentie si rabdare, substratul care se dezvaluie incet incet pe parcursul filmului te acapareaza total si e imposibil...
Inainte de acest film, aveam o oarecare suspiciune cu privire la filmele franceze. Dupa ce am vizionat acest film, care are un subiect extrem de fascinant si care el insusi e superb, m-am intrebat cum ar fi fost daca l-as fi ratat? Ar fi fost in continuare suspicioasa la minunatiile franceze? De aceea, va recomand acest film de nota 10.