The Golden Age of the Piano

Atipic pentru filmul de epoca, dar foarte bun. Intensitatea trairilor si starilor Adei depaseste orice imaginatie.

O istorisire ce te prinde de la inceput,o drama intr-un cadru ciudat,noroi din plin dar si delicatete in modul de a mangaia clapele pianului,o frica de vointa si o descatusare.Mi-a placut,Holly Hunter intr-o interpretare deosebita si neobisnuita...cat de mult vorbesc ochii si mainile ei.

recunosc ca filmul e plin de simbolistica, acel noroi perpetuu aproape e cumplit de apasator, dar nu pot sa spun ca acest film mi s-a parut ceva deosebit; ba mai mult nu am putut empatiza deloc cu eroina principala, nu am putut sa trec peste niste bariere morale; chiar daca Alisdair Stewart nu era un barbat sensibil totusi ea ii datora respect; si desi unii vor spune ca era un barbat crud ii pot contrazice , tinand cont de educatia puritana , stricta si a vremurilor in care traia , acesta era pr...

Un film de exceptie o drama ca aceasta foarte rar intalnita, mi-a recomandat acest film o amica careia a-i multumesc , sincer ... nu sunt un adept al filmelor drama, am mai vizionat, dar ca acestsa... ma lasat fara cuvinte, totul este bine lucrat gandit , mai multe nu pot spune cai e... FARA CUVINTE.. va las pe voi sa comentai aceasta drama superba dupa ce o vizionati!nota 10 cu felicitari

SUPERB ! Holly Hunter merita aplauzele . Totul incepe cu Vocea Interioara si se termina cu Glasul exterior. Intre cele 2 moduri de comunicare se afla Pianul.Acesta reprezinta tot ce are Ada Mai de Pret,in acelasi timp fiind si Ghilotina ei(aluzie la scena din apa). In acest joc in care _Pianul_ este Axis Mundi, se intercaleaza ceva neasteptat,ceva ce nu are nevoie neaparat de clape pentru a fi fonetizat--->Dragostea. Dragostea prin impletirea unui George["primitiv-analfabet"] cu Ada [sublimu...

Am ramas pe ganduri dupa vizionarea filmului. Este un film care te transpune in locurile respectiva. Actorii au interpretat extrem de bine - Holly Hunter, Harvey Keitel (intr-o ipostaza cu totul noua pentru mine) sau Anna Paquin in rolul fetitei - mi-a placut teribil. Un film de dragoste pe care il recomand, un film psihologic totusi... O traire ciudata a unei femei al carui glas a devenit muzica pianului. Pianul este singurul refugiu pana cand .... Dar mai bine va las sa vedeti filmul.

Decorul acela plin de umiditate şi noroi s-a potrivit perfect cu drama din sufletul Adei, iar nesfârşita tandreţe a lui George şi acordurile fine ale pianului par cu mult mai sensibile pe un asemenea fond. Accentul Anei Paquin e special, precum şi concentrarea tinerei actriţei de a fi transpusă total în lumea copilărească a Florei. Interesante personajele băştinaşe, dar cu o poveste de dragoste aşa intensă, n-a fost mai mult loc pentru scene secundare, pitoreşti şi amerindiene. Personal mi-a plă...

Este un film care vrea sa te duca dincolo de ceea ce se vede si se aude. Uneori reuseste din plin, alteori mai putin. Povestea, daca o raportam la realism e trasa de par si naiva. Insa autoarea nu cred ca vrea sa facem asta. Femeia si pianul : laitmotiv clar simbolist. Scena dinspre final cu scufundarea protagonistei legate de pian catre fundul oceanului, aminteste de finalul psihanalitic al prozei Sarmanul Dionis, de Eminescu - care vedea in disparitia tabloului o vindecare de obsesii. Ada e...