In restaurantul garii Zastupinsk unde lucreaza, Vera e martora despartirilor, revederilor, bucuriilor si necazurilor pasagerilor. Ea insasi isi asteapta logodnicul, pe Andrei...Printr-un concurs de imprejurari, Platon Ryabinin ajunge in aceast mic orasel...tinuta si statura lui il evidentiaza in multimea comuna, de altfel, el priveste lumea prin ochii unui artist - este pianist. Pasaportul lui Platon e luat accidental de Andrei, banii ii sunt furati, pierde trenul si se vede nevoit sa astepte. In ciuda mediului neadecvat , lui Platon, sederea de cateva zile in Zastupinsk, ii rezerva surpriza placuta de a descoperi o femeie adevarata, pe Vera. Pianistul insa nu se poate bucura pur si simplu de o mini-vacanta...isi asteapta sentinta de a merge la inchisoare, iar resemnarea de pana acum, pare sa fie inlocuita de alte sentimente... Cum e posibil ca un artist ca Ryabinin sa fie acuzat de o infractiune grava, cum va face fata incercarii dure a vietii? Un cinefil avizat sau amator va descoperi un film emotionant, captivant, memorabil, in care fiecare secventa e deplin justificata, in care jocul actorilor te obliga sa-l revezi, in care muzica te va face sa vibrezi la unison cu povestea, al carui fir se schimba tulburator...Cuvintele nu pot exprima destul, lasam filmul sa vorbeasca...
Momentan nu este disponibil pentru streaming sau în cinema în România.
Нонна Мордюкова
uncle Misha
Unora le place Jazul
Nu stiu ce as mai putea adauga la comentariile facute, cu care sunt intru totul de acord, poate doar scena de la final care m-a cucerit absolut. Cum in cateva gesturi se pot concentra o sumedenie de sentimente, cata devotiune (unde sunt femeile de altadata), o dragoste matura, asumata total, despre asta este vorba.
un film exceptional,drama,dragoste,jucat excelent,reda atmosfera,te incanta.nikita mihalkov face un rol mare,la fel si lyudmila gurchenko,care era un fel de irina petrescu a rusilor.
imi amintesc ca am vazut filmul atunci cand eram mica si mi s-a parut plictisitor, asta pentru ca nu intelegeam; azi l-am revizionat dar cu ochii unui om matur si am inteles de ce este atat de apreciat acest film; filmul are parfumul cinematografului rusesc, parfum ce filmele americane nu vor reusi vreodata sa il aiba; o poveste de dragoste extraordinare si totusi atat de banala, cei doi se intalnesc intamplator, dar aceasta intalnire le marcheaza vietile, unul in preajma celuilalt se simt vi...
Cinematografia ruseasca este in general evitata,desi se remarca calitativ iar filmul nu dezminte.Bine realizat si interpretat,reda o poveste de dragoste in vremurile comuniste cu evenimente si mentalitati specifice sistemului.Cred ca tocmai din acest motiv ar trebui vizionat de cei tineri .
L-am vazut si revazut....un film extraordinar in care se simte scoala rusa. O poveste de dragoste despre oameni obisnuiti...poate de aceea e si atat de frumoasa.
simplitatea sentimentului numit dragoste, si ca niciodata nu stii unde se afla chiar si pe un peron de gara de acolo de unde vin si pleaca gandurile
L-am vazut cu foarte mult timp in urma... si mi-a placut foarte mult. L-as vedea si revedea cu mare placere. Il recomand tuturor celor ce iubesc filmul de arta.
Deși acest film abordează într-o manieră foarte "soft" problema gulagului sovietic, este un film care ma emoționat atunci când l-am văzut.Dragostea e la fel de complexă, indiferent de locuri și timp.Despre regizor și actori? Minunați!
Parte din cei ce au comentat aci despre acest film sint tineri si ma bucur ca acest film le-a placut. Eu care am trait acele vremuri si am vazut filmul imediat dupa lansare ce pot sa mai spun? Doar ca sint multe filme de viata facute de fosta cinematografie sovietica care merita vazute, numai ca acum nu prea le mai gasesti. Un film adevarat ca si "Moscova nu crede in lacrimi".
Cea mai simpla si umana poveste de dragoste. Cea mai rupta din viata. Iar in simplitatea si naturaletea ei s-au adunat cele mai intense sentimente. Am privit filmul si am avut senzatia ca actorii nu interpretau niste personaje, ci erau filmati in viata lor de zi cu zi. Un dialog firesc, cursiv, o interpretare dezinvolta. Erau oameni, nu eroi fictionali. Totul in dulcele stil rusesc.
