filmul e o capodopera; initial am fost circumspecta, a trebuit sa treaca o ora si jumatate din film ca sa imi dau seama de valoarea lui; la inceput ma plictisea si nu pricepeam de ce este atat de bine cotat; merita a fi vazut, e o lectie de viata.

Kanji Watanabe este de mult timp un sef birocratic de departament din orasul Hall. Cand el afla ca este pe moarte, avand cancer, simte nevoia sa gaseasca o semnificatie pentru viata sa. Se gaseste pe el insusi incapabil sa discute cu familia sa si petrece o noapte prin oras cu un romancier, dupa care cu o femeie tanara de la biroul sau, dar in cele din urma hotaraste ca el poate sa realizeze ceva cu restul existentei sale.„Ikiru” are doua parti distincte : cea dintai, in care secretarul Watanabe afla diagnosticul implacabil al bolii ce-l va duce repede la moarte; cea de-a doua, dupa moartea lui Watanabe, unde i se reconstituie ultima parte a biografiei si portretul moral. Initial, Watanabe reactioneaza in felul cel mai conventional :incearca sa dea un rost „rascumparator” vietii sale, petrecand-o dezordonat, in continue betii si tovarasii dubioase, in desfatare si destrabalare. I se face pana la urma scarba de frivolul si sterilul mod de a-si cheltui existenta si decide sa-si schimbe fundamental comportarea, angajandu-se intr-o acerba, neobosita lupta – cu proprii sai colegi si superiori administrativi – spre a obtine amenajarea unui loc de joaca pentru copii, intr-un cartier populat. Ceea ce se si intampla, partea a doua a filmului reconstituind etapele efortului de a se obtine – dupa batalii demne de o cauza mai inalta – mult visatul parculet.
Momentan nu este disponibil pentru streaming sau în cinema în România.
左卜全
Ohara
filmul e o capodopera; initial am fost circumspecta, a trebuit sa treaca o ora si jumatate din film ca sa imi dau seama de valoarea lui; la inceput ma plictisea si nu pricepeam de ce este atat de bine cotat; merita a fi vazut, e o lectie de viata.
Prin anii 60 - 70, cred ca l-am vazut si desi mi-a placut " povestea"nu m-a impresionat deloc ideea de insulta pentru ca nu am perceput-o ca atare. Cred ca Akira Kurosawa, era prea inteligent, prea tragic, prea sofisticat , prea extravagant, prea induiosator ....per / mintea mea de atunci, pentru acele vremuri...Acum recunosc, revazand acest film, in care un batran functionar , bolnav de cancer, dupa o viata de munca si economii, dupa o viata traita numai sa agoniseasca pentru fiu-sau cat mai mu...
un film genial , in regia marelui Akira Kurosawa . desi filmul porneste de la o idee simpla , chiar banala pentru unii , in afara de personajul principal , bineinteles , regizorul reuseste sa ilustreze prin numeroase imagini o adevarata drama , dar si o schimbare brusca , pe care nimeni nu o banuia . iar pana si acele argumente pro si contra de la urma sunt geniale , oricare alt regizor trecand peste astfel de momente , dar nu si Akira , care a reusit sa arate ca oricand filmul o putea lua pe al...
A trai...a muri...a simtii...Infinitive infinite de confuzie. Trebuie sa stiti sa le folositi, sa le ascultati si urmati. Urmati infinitul!