Sincer vorbind, am ramas uimit dupa vizionarea filmului, intrebandu-ma cum de nu l-am vazut pana acum. Desi sunt un fan al comediilor lui Celentano, cuplul Pozetto-Villagio mi s-a parut un Stan si Bran al cinematografiei italiene insuficient de popularizat la noi. Asta denota inca odata uriasul potential al comediei europene, si aici ma gandeam si la "Culoarele Timpului" cu Reno si Clavier, filme realizate cu un buget minim si care dau clasa la capitolul comedie Hollywoodului actual.
