归途列车

Regizor: Lixin Fan

Sinopsis

"Mi-am împietrit inima şi am plecat", spune Chen Suqin în încercarea de a explica decizia, luată cu 15 ani în urmă, de a pleca, împreună cu soţul ei, pentru a lucra în industria textilă din regiunea Guangdong, lăsând în grija bunicilor doi copii de vârstă preşcolară. Începând cu acel moment, singura dată din an când părinţii îşi vor revedea copiii va fi Anul Nou Chinezesc. la acea dată, conform autorilor filmului, are loc cea mai mare migraţie internă din istoria umanităţii, aproximativ 130 de milioane de chinezi călătoresc dinspre oraşele în care muncesc în satele natale. Documentarul a fost filmat pe parcursul a câţiva ani şi eun portret candid, minimalist şi sfâşietor al unei familii strivite de înstrăinare. Relaţiile emoţionale dintre părinţi şi copiii lor nu mai există din cauză că îşi trăiesc vieţile la distanţă, datorită acestui model de mobilitate internă propriu Chinei contemporane. Oamenii în putere părăsesc satele pentru a găsi de lucru la oraş, dar salariile mizere nu le permit să îşi aducă şi familiile, care rămân la sat.