Farmecul discret al burgheziei

Dintr-o povestire aparent banala in care sase prieteni stoici din lumea buna incearca in zadar, sa cineze impreuna, fiind mereu intrerupti de cate un eveninent absurd,regizorul Luis Buñuel realizeaza o capodopera suprarealista ce cuprinde o serie de vise comice si obsedante. O satira a capitalismului a castigat cu ajutorul unei maini de actori generosi in daruirea talentului si a unui regizor profund si satiric, Oscarul pentru film strain. Interesant de vazut.

filmul are elemente de psihanaliza....gasesc ceva din freud despre vise, totul merge din vis in vis si de aici incepe drama celor 3 familii care nu reusesc sa duca pana la capat o cina...

Una dintre cele mai bune satire pe care le-am vazut. Bunuel a fost atat de suparat pe burghezie incat, folosindu-se de suprarealism si de un talent nativ in a ridiculiza, isi "chinuie" saracele personaje ce nu reusesc sa ia o simpla masa impreuna, cu propriile lor arme. Absurdul situatiilor este de-a dreptul delicios, iar finalul pune la locul sau burghezia, intr-un cadru trist, mediocru si fara capatai. Enjoy it!

Charme discret de la bourgeoisie chiar mi-a placut si mi-a permis sa ii inteleg stilul lui Bunuel(dupa 3 filme abia). Probabil portita de acces a fost umorul foarte original in comparatie cu ce suntem obisnuiti astazi, diferit chiar si de Woody Allen. Aici umorul inseamna lipsa logicii, unele lucruri sunt atat de ridicole incat n-ai cum sa nu razi. Si intradevar, filmul nu a fost facut sa fie inteles "intelectual", ci simtit mai degraba. Asemeni unor filme semnate Lynch, nu ai concret de ce anum...

Stiti visele alea in care alergi catre ceva anume si te napadeste frustrarea pentru ca nu mai ajungi niciodata? Exact asta e senzatia pe care o ai la sfarsitul filmului. Banuiesc ca asta a si fost scopul lui Bunuel, prin urmare nu e nicio surpriza ca m-am simtit asa. Ador felul in care Bunuel a reusit, prin alaturarea unor elemente pline de absurd si suprarealism, sa reduca burghezia la platitudine, nimicnicie, superficialitate, la un "ceva" mediocru ca o dunga, fara un scop si o tinta cu vreo i...

Fimul satirizeaza lumea burgheza a secolului impanata de petreceri mondene,alcoolism cu iz intelectual,rafinat,o lume ridicola,plina de nonsalanta mediocritatii,o lume plata si plictisita dar avida si posesiva.Un poem suprarealist cu un scenariu si o regie cu sclipiri de diamant.