Asa cum indica si titlul, o orchestra e convocata la o repetitie, nu dintre cele mai rutiniere, deoarece urmeaza sa aiba loc in prezenta unui car de reportaj al televiziunii. Locul de desfasurare e un vechi oratorium, amplu, despuiat : instrumentistii intra cate unul sau in grupuri mici, si iau loc in fata pupitrelor; intr-un colt se afla reprezentantii lor sindicali. Un reporter TV pune intrebari muzicienilor, fiecare dintre ei laudandu-si narcisist intrumentul.Soseste dirijorul, care vorbeste cu un raspicat accent german. Repetitia incepe calm, dar in curand va fi intrerupta de revolta orchestrantilor impotriva tiraniei dirijorale. Maestrul paraseste sala si se retrage in cabina sa. La un moment dat, edificiul incepe sa se cutremure si zidurile crapa. Zapaceala, spaima, tipete. Linistea se asterne din nou. In praf si printre mormane de moloz, repetitia e reluata. Muzicienii executa, acum, docili, ordinele dirijorului, rostite cu o voce nevrotica si dictatoriala.Criticul de film Mireille Amiel ( in „Cinéma 79”) noteaza despre film : „ E un film rascolitor. Se preteaza la lecturi diferite. Ele sunt toate adevarate, contemporane, egale. Vreau sa spun ca nu se poate stabili nici o ierarhie intre parabola actualului haos politic italian si locul sau in actualul dezechilibru planetar ( era vorba de situatia din deceniul opt al secolului trecut, dar nu difera prea mult de cea actuala) , reflectia asupra mijloacelor de comunicare si meditatia metafizica asupra functiei omului in societate, asupra necesitatii, a devenirii, a raportului sau cu creatia. Cert, insa, e ca Fellini ne vorbeste despre muzica. Adica despre arta, despre creatie, despre mijlocul de a trece dincolo de efemer, de moarte, de banalitate. Ceea ce Fellini ne spune e ca mediocritatea este insuportabila. „Prova d'orchestra” este un strigat sfasietor, jumatate apel si jumatate stigmatizare; este, in orice caz, subteran, si un strigat de speranta. Fiindca Fellini, in ciuda contradictiei dureroase si emotionante a ultimelor minute, nu a incetat nici o clipa sa spere…”
Momentan nu este disponibil pentru streaming sau în cinema în România.
Ronaldo Bonacchi
Contrebassiste
मदर इण्डिया
Intr-o lume a excelentei, a bunului gust si a veseliei, a spiritelor frumoase, intr-un cuvant a muzicii, marele Fellinni realizeaza acest film deosebit, o comedie ce tinteste foarte sus, caricaturizand natura umana si nu numai, folosind un umor de mare finete.
