Sinopsis
Ambitia bergmaniana marturisita, aceea de "a picta ca autorii frescelor taranesti medievale", dand glas, " intr-o modalitate fantastica si alegorica bucuriilor, intrebarilor si spaimelor etern umane", se realizeaza deplin in acest film. Istoria cavalerului care se intoarce acasa si strabate taramuri pustiite de ciuma - drum la capatul caruia va intalni moartea - cuprinde elemente de arta veche si folclor nordic, afirmand in acest spirit, sub jocul enigmatic al alegoriilor si in ciuda unei concluzii aparent agnostice, o mistica mai presus de puterea mortii, tipic bergmaniana. Compozitiile plastice remarcabile, de factura expresionista, impun cateva secvente antologice: scenele populare, procesiunea penitentilor, parada saltimbancilor, jocul de sah cu moartea; o stralucire stranie scalda filmul, accentuand printr-o luminozitate necrutatoare si prin folosirea repetata a solarizarilor tensiunea acelei "lumi fara aer" din filmul pe care unii il considera Faust-ul lui Bergman.