Am plâns tot filmul. E un film care îţi sfâşie inima. Îţi arată concret coşmarul prin care trec nişte bieţi copii cu vârste cuprinse între 4 şi 10 ani,trăind în stradă.
Este prezentată o perioadă de aproximativ 2 ani din viaţa unor copii de stradă,care au fugit de acasă sau din orfelinate şi care îşi petrec zilele într-o staţie de metrou din Bucureşti,în condiţii greu de îndurat chiar şi pentru un adult. Filmul reprezintă unul din aspectele fenomenului în care mulţi copii fug de acasă, ca urmare în special a sărăciei, cauzate de pierderea locurilor de muncă din fabrici şi uzine, după căderea comunismului din 1989. Alte motive mai sunt familiile destrămate, violenţa în familie, abuzurile săvârşite de către părinţi asupra propriilor lor copii, abandonul copiilor şi nu în ultimul rând, delicvenţa juvenilă scăpată de sub control. Câteva fundaţii încearcă să le ofere ajutorul fizic şi psihic de care aceştia au nevoie, dar asistă neputincioase, în ciuda eforturilor făcute, la degradarea continuă a sănătăţii copiilor şi la pierderea capacităţii lor de reabilitare.
Momentan nu este disponibil pentru streaming sau în cinema în România.
Ana Turturica
Herself
T
Am plâns tot filmul. E un film care îţi sfâşie inima. Îţi arată concret coşmarul prin care trec nişte bieţi copii cu vârste cuprinse între 4 şi 10 ani,trăind în stradă.
e o drama acest documentar ! e incredibila viata acestor copii care acum unii dorm tot prin canale,metrou etc !