Fourteen Hours

Regizor: Henry Hathaway

Sinopsis

Orice ne-ar spune genericul de început, filmul este făcut după un caz real. Un tînăr nefericit se suie pe pervazul ferestrei la etajul 15 al unui hotel, hotărît fiind să termine cu toate. Va rămîne sus vreme de 14 ore. Primul poliţist care ajunge la faţa locului este Charlie Dunnigan, un ofiţer de la Poliţia Rutieră, care dădea amenzi prin zonă, pregătind defilarea paradei de Sfîntul Patrick (da, încă un clişeu cu poliţişti irlandezi). Cum tînărul îşi manifestă neplăcerea faţă de medici şi poliţişti, Charlie renunţă la uniformă, reuşind crearea unei legături cu sinucigaşul. Cînd soseşte echipa de intervenţie, Dunnigan este trimis înapoi în stradă. Deşi poliţiştii reuşesc să stabilească identitatea tînărului, Robert Cosick, nu reuşesc să îi cîştige încrederea. Descoperind legătura creată cu Dunnigan, comisarul îl recheamă pentru a sta de vorbă cu Cosick. Charlie se dovedeşte a fi o persoană plină de compasiune, care se ataşează de tînăr, în ciuda voinţei sale. În New York-ul care trăieşte din plin povestea lui Robert, relatată de o presă cinică şi interesată mai mult ca tînărul să sară decît să fie salvat, omenirea se regăseşte în chipul brăzdat al unui om simplu, gata să facă orice pentru a-l ajuta pe tînăr să se înţeleagă - căci în asta stă salvarea, aşa cum ne-o transmite filmul. În momentul în care traumele copilăriei îi sînt readuse în minte, Robert este pe cale să cedeze golului din el, pe măsură ce se perindă pe la fereastră tatăl alcoolic, mama cu mari probleme şi logodnica pe care o sacrificase.