Dogville

Unul din cele mai bune filme ale deceniului trecut. Un alt film al lui Von Trier in care personajul principal se comporta ca un martir.

Cu acest film l-am descoperit pe Lars von Trier, care mereu îşi şochează (dar mai ales îşi provoacă) spectatorii, oferindu-le o viziune absolut inedită, cu tentă filosofică, asupra vieţii. Dogville poate fi şi un film-experiment, este cam greoi pe alocuri, dar merită cu prisosinţă să vedeţi până unde poate duce geniul (şi nebunia) regizorului danez paralela dintre viaţa unui simplu om şi suferinţa cristică!

un film de exceptie care se aseamana cu o piesa de teatru .mi-a placut foarte mult si prestatia marii actrite Nicole Kidman . Nota 10.

Este un film pentru care iti trebuie, fara indoiala, curaj sa-l vezi pana la capat.Lars von Trier investigheaza fara mila eul uman in cea mai abjecta forma de manifestare. Nu faptul ca Grace(Nicole Kidman) este urmarita de o banda de gangsteri e important-de fapt nici nu conteaza acest amanunt-ci modul in care este tratata eroina in minuscula comunitate in care se refugiaza e tot ceea ce conteaza.

Un experiment cinematografic lansat acum 10 ani ; cine si-l mai aminteste ? Am vazut un teatru filmat , prea lung pentru subiectul si actiunea prezentate ; acest amestec original , adica nici film , nici teatru (un fel de teatru radiofonic ) produce nedumerire care s-a transmis si marilor jurii . Subiectul pare dostoievskian , bine prezentat si bine jucat : o comunitate izolata mult timp devine bolnava , se degradeaza , incultura consecutiva duce la deformarea moralei , inactivitatea amortest...

Asta e genul de film la care alegi daca o sa-ti placa sau nu, adica sa ii ramai statornic pana la final sau sa te plictisesti si sa renunti dupa primele 15 minute - probabil si viceversa. Mi se pare geniala ideea de "filmare fara decor existent", ce-l aseamana in mare parte cu o piesa de teatru fara "personaje", idee ce unora li s-a parut ca fac filmul lipsit de o anume savoare iar altora ca arata faptul oamenii nu conteaza cum sunt pe exterior in pofida interiorului. Finalul este piatra de capa...

Am ramas "wow" cand s-a terminat filmul. Inceputul intradevar e plictisitor : totul e filmat in studio si deci e cam sec peisajul, modul de filmare e hand cam cu taieturi bruste intentionate. Pe masura ce progreseaza devine din ce in ce mai brutal, e ca si cum o drama ar deveni film horror. Am facut eforturi la inceput dar dupa mi s-a parut genial. nota 9-10

Dogville se vrea a fi o parabola despre America. O America populata de oameni gelosi, suspiciosi, razbunatori si capabili de acte violente ca violul sau crima. Ciudat totusi, in conditiile in care von Trier nu a vizitat niciodata SUA. Ura lui pentru aceasta tara este chiar palpabila in unele momente. Este un film curajos , usor exagerat si pe alocuri bolnav. Decorul descurajeaza privitorul in prima faza si este nevoie de ceva rabdare, daca nu chiar ambitie, si atentie pentru a intra in atmosf...

O poveste complexa despre conditia umana, ”Dogville” este cu siguranta unul dintre cele mai originale filme pe care le-am vizionat. Cu un fir narativ nu foarte incalcit, dar extrem de bogat la nivelul semnificatiilor, filmul captiveaza prin simplitatea decorurilor (actiunea are loc pe platoul de filmare transformat intr-o ingenioasa plansa asemenea jocurilor clasice - plansa pe care care casele, usile, acoperisurile sunt sugerate prin linii si numai pionii sunt vii, intruchipati de personaje ext...