"Fantoma libertatii" este penultimul film al lui Bunuel si reprezinta intoarcerea regizorului la suprarealism, fiind in acelasi timp si o parafrazare a inceputului Manifestului comunist( O fantoma/un spectru bantuie Europa...) Filmul e compus din secvente fara legatura intre ele, fiecare dintre ele sfidand realitatea. Una dintre primele secvente prezinta un cuplu absolut orpilat la vederea fotografiilor primite de fiica lor in parc de la un necunoscut. Fotografiile sunt caracterizate cu apelative ca: "obscen", "indecent", "imoral", dar trezesc si pulsatii erotice in cei protagonisti. In momentul in care vedem si noi pozele descoperim ca ele reprezinta un apus de soare si cateva monumente si biserici. Reactiile ilogice ale personajelor din toate secventele filmului reprezinta o sursa aproape inepuizabila de umor(e drept, dus uneori pana la absurd).
NetflixAbonament
Monica Vitti
Mrs. Foucault
Prêt-à-Porter
Un fel de David Lynch al comediei, Bunuel iarasi combina absurdul cu umorul. Compozitia este geniala, filmul fiind amuzant parca fara efort. Unele gesturi au un mesaj(de exemplu cele cu parintii supra-protectori) iar altele sunt doar de dragul de a fi. Phantom of Liberty este mult mai libertin decat ceea ce vedem astazi pe ecrane, mai degajat si cu siguranta mai original.
