El gran Vázquez

Regizor: Óscar Aibar

Sinopsis

Manuel Vázquez Gallego a fost cel mai talentat creator de benzi desenate din Spania şi unul dintre cei mai buni în lume. Dar, dincolo de asta, a fost un maestru al manipulării oamenilor şi un artist în escrocerii. Personajele inventate de el sunt foarte cunoscute şi iubite de spanioli, cu toate că Vázquez n-a mai avut voie mulţi ani să-şi deseneze personajele fiindcă a pierdut drepturile de autor. Desenatorul de benzi comice destinate în primul rând copiilor s-a născut în 1930 la Madrid şi a murit în 1995 la Barcelona, la 65 de ani, din cauza unui diabet. Cu câteva zile înainte de moarte şi-a înscenat sinuciderea pentru a câştiga banii daţi pentru înmormântare. Toată viaţa lui e învăluită în mit şi legendă, iar el şi cei care l-au cunoscut au contribuit mereu la crearea mitului. De câte ori a dat interviuri, nu a luat lucrurile în serios. Vázquez obişnuia să spună că e înrudit cu familia regală şi să dea tot felul de date biografice abracadabrante, ca de exemplu că a avut şapte neveste, deşi, singura cunoscută e Aurora Medrano, cu care a trăit timp de trei ani într-un hotel din Barcelona, iar în ultimii săi ani de viaţă a încercat să-şi refacă relaţia cu ea. Deşi căsniciile celelalte nu sunt certificate, el a avut 11 copii cu şapte femei, dintre care cel mai mic era Manolito. Vázquez spunea că a fost în închisoare de trei ori, cel mai mult pentru şase luni, iar una dintre condamnări a fost pentru bigamie. Editorul şi criticul Antoni Guiral afirmă că nu există niciun act care să demonstreze că Vázquez ar fi petrecut vreodată timp în închisoare. E fabulos stilul de viaţă pe care l-a dus Vázquez, care nu se sinchisea de convenţii sociale şi, de câte ori vroia ceva, făcea în aşa fel încât să obţin, chiar dacă „împrumuta”, „lua în rate”, „făcea un credit” sau apela la altfel de tertipuri. Escroc, om de lume, geniu, Vazquez şi-a revenit după falimentul trustului Bruguera, pentru care desena comics-uri juvenile şi a trecut la ilustrarea unor reviste pentru adulţi, printre care Makoki. Regizorul Oscar Aibar, care a făcut filmul „El Gran Vazquez” a fost coleg de redacţie cu artistul la revista Makoki şi, la fel ca mulţi dintre cei care l-au cunoscut, l-a îndrăgit mult şi i-a rămas loial lui Vazquez.