Solaris

Daca ai urmarit creatiile lui Tarkovski, daca ai mai citit cate ceva despre viziunea cinematografica a acestuia, daca ai mai urmarit cateva interviuri cu el, atunci nici acest film nu iti va parea iesit din tiparele ce si le-a autoimpus. Filmul este incarcat pana la refuz de simbolistica, de filosofie, de misticism. Poate prea mult pentru gustul meu. Totul este idee, totul este credinta, totul este creatie. Idea lui de a-L pune pe Dumnezeu in toate este oarecum martirica. Daca in primele doua...

Slab spre foarte slab. Subiectul o fi avand conotatii sf, dar cinematografic nu exista nimic sf. De exemplu asa-zisul oras al viitorului e de fapt Tokyo, fara nici un fel de interventii cinematografice. De fapt mergea mult mai bine un teatru radiofonic, nu era nimic diferit pentru spectator. Altfel lung, labartat, static, blazat.

Sa tragem unele paralele intre cele 2 variante : -versiunea veche s-a bazat pe mesajul metaforic, dupa parerea mea. tot filmul este o metafora a omului care vrea sa traiasca in lumea lui, cumva desprins de realitate. ne putem astepta la dialoguri lungi filozofice, referinte la autori rusi, cadre lungi cu anumite conotatii. desi majoritatea sunt plictisitoare, ultimul cadru face mult. -punctul forte a versiunii noi e sf, povestea de dragoste care in mod evident e mai atractiv realizata. fiind a...

am vazut ambele variante si asta alui tarkovski si cea moderna din 2002.filmul lui tarkovski e o capodopera,varianta americana de 2 lei,cu tot cu clooney,care nu e convingator.deci acest film e cel mai apropiat de viziune lui lem,cel putin asa cred eu.desi cam lung,cu rabdare reusesti sa intelegi drama savantilor izolati in spatiu.un film de vazut !

Filmul se desfasoara intr-o nota de mister.Cele mai tainice dorinte pot fi materializate.Solaris,o planeta ciudata,dotata cu inteligenta iti ofera replici a unor persoane dragi disparute.Tarkovsky,un regizor care a explorat profunzimea psihicului uman reuseste sa amplifice stresul emotional al echipajului de pe nava prin evenimente bizare,inexplicabile.Un film de colectie.

Ei iată ce puţină tehnologie e necesară pentru un SF psihologic memorabil, pentru că nu efectele speciale le aşteptam, ci elucidarea misterelor de pe Solyaris. Prezenţa lui Donatas Banionis mi s-a părut covârşitoare. Replicile subtile mai mult derutează, decât lămuresc despre fiziologia entităţilor extraterestre, însă e clar că erau fascinate de complexitatea minţii umane pe care o tot sondau în timpul somnului. Spre deosebire de filmele SF actuale, care pun accent pe devotamentul faţă de omenir...

Incercand sa-l revad, am vazut ca acum fara efecte special sau spectacol visual ametitor reusesc sa apreciez genul acestor filme de nesuportat canva, oricat de capodopere erau. In fond psihologul trist, socat de cateva experiente tragice interpretat admirabil de Donatas Banionis este inzestrat cu atatea puteri divine de a descoperi adevaruri despre planeta Solaris incat te intrebi cine este el : eu?, tu?el sau ea? Un film - joc al mintii de mare clasa!

Eroul – psihologul Kris Kelvin – este trimis pe o statie spatiala ce orbiteaza in jurul planetei Solaris, pentru a analiza stresul emotional resimtit de echipaj. De fapt, filmul este o parabola despre umanitate si religie, despre natura complexa a constiintei, realizata in stilul cu care Tarkovski ne-a obisnuit si in alte filme, precum ”Copilaria lui Ivan”, ”Calauza” sau ”Nostalgia”.

Mult prea lung filmul din punctul meu de vedere. Probabil cartea e mai atractiva, nu stiu ca nu am citit, iar acum dupa film nu prea mai are rost. Unde apare rusul, moralitatea este inevitabila, ceea ce este de laudat. Filmul face parte din categoria filmelor "fara Dumnezeu nu se poate". Fie ca se incearca o explicatie stiintifica sau extraterestra, mesajul este clar - nazuinta omului inspre mai mult decat materia (materialismul dialectic...sau cum o fi?). De remarcat este faptul ca Tolstoi si...