Voci care capătă formă în memorie, o casă goală, un pian care lipsește acum. Vivian Forrester a spus că pentru Duras, actul vorbirii pe care trebuia să-l realizeze era dragostea în întregimea sau dorința ei absolută. Cea care poate fi tăcere, sau cântec, sau țipat. Este ceea ce guvernează memoria și uitarea, suferința și speranța. Acest eseu video propune un dialog între două filme: Morir... Dormir... Tal Vez Soñar (Manuel Mur Oti, 1976) & India Song (Marguerite Duras, 1975). Pe de o parte, pentru a revendica o frumoasă raritate uitată a cinematografiei spaniole și pe de altă parte, pentru a susține că cinematografia, după toate acestea, este o casă cu multe voci.
Momentan nu este disponibil pentru streaming sau în cinema în România.
Fii primul care scrie o recenzie!
Ai văzut acest film? Împărtășește-ți părerea cu comunitatea CinemaRX.
