Pana aproape de final, cand privitorul se lamureste despre ce este de fapt povestea, filmul pare ca apartine genurilor fantasy-thriller-horror. Dar odata incheiat, mie mi-a aparut foarte lamurit aspectul sau psihanalitic (vorbind ca background primordial de documentare al scenaristului-regizor Pål Sletaune), deci ca film psihologic mai degraba. Atunci se deschide cu totul alta perspectiva in ceea ce priveste interpretarea: filmul reda intr-un mod extrem de subtil cadentat si escaladat patologia ...
