Filmul lui Kitano este ca o si piesa de kabuki vizionata la ea acasa : o gramada de "bullshit" pentru turisti si scene inimitabile de poezie. Kaiku-ri imagistice , doi pumni langa care primesti o ramura cu flori de cires. Modul abrupt in care se termina secventele sunt facute special pentru publicul lui si da senzatia ca nu-l intereseaza daca-l placi sau nu. Cu o finete de rinocer curator la o galerie de portelanuri, el iti pune la dispozitie toate cunostintele si arta lui : daca vrei uita-te i...
