Marina Abramović: The Artist Is Present

Regizor: Matthew Akers

Sinopsis

Peste 850.000 de vizitatori au fost la MoMA în cele trei luni din 2010 cât a durat performance-ul “The Artist Is Present”, când Marina Abramovic a stat nemişcată pe un scaun de lemn, iar oamenii se puteau aşeza în faţa ei, să o privească drept în ochi. Unii au stat la coadă toată noaptea pentru a reuşi să ajungă pe scaunul din faţa Marinei Abramovic. Mulţi au plâns căci erau oameni care au uitat să privească pe altcineva în ochi, care au uitat sau nu au aflat niciodată cum e să ai încredere în cineva şi să simți o conexiune umană mai presus de cuvinte. Oameni cu care nimeni nu a avut vreodată răbdare, cărora nu li s-a acordat atenția de care aveau nevoie. Exită şi un site „I cried with Marina Abramovic” pe care sunt poze portret cu cei care au stat în faţa artistei pe scaun şi au plâns. Marina explică reacţia aceasta fiindcă, uitându-se direct și constant în ochii oamenilor, devenea oglinda lor și le oferea un moment de sinceritate cu ei înşişi, acel gen de moment trăit la timpul prezent, de care ei se temeau sau pentru care nu apucau niciodată să-şi facă timp în vieţile lor ultra-ocupate. În film, Marina se întreabă şi, pe parcurs, răspunde la întrebarea pe care a auzit-o iarași și iarăși de-a lungul timpului: „De ce acest lucru este artă?”