El este un scriitor care crede ca a scris despre viitor, dar care de fapt a scris despre trecut. In romanul sau, un tren misterios pleaca periodic in anul 2046. Toti cei care urcau in tren aveau o singura intentie: de a-si aminti tot ce au uitat. Se spunea ca in 2046 nu se schimba nimic niciodata, dar nimeni nu era sigur de adevar fiindca nimeni nu s-a intors vreodata... in afara de el. El a fost acolo, dar s-a intors pentru ca a dorit sa se schimbe.
Filmul a ajuns cu o intarziere de trei ore la Cannes dupa ce premiera acestuia a fost amanata. Este primul film din istoria Cannes pentru care a fost nevoie sa se intarzie premiera.
Kar Wai Wong continua pe aceeasi idee din In The Mood for Love si privind mai larg o idee intalnita in mai toate filmele sale. Suflete solitare ce doresc sa gaseasca un sens al existentei lor scriind sau indragostindu-se. Cat despre acest film din punct de vedere vizual este superb, dar nu aduce nimic nou filmelor sale tematic sau emotional. Chiar si asa merita vazuta cea mai personala opera al unui regizor de varf al ultimelor doua decenii.
Un film "erotic si bizar " infatisat de chinezi pe muzica occidentala , cu reluari repetate din opera Norma (solista Angela Gheorghiu ! ) , iata un efect interesant in care muzica da culoare actiunii si-l introduce pe spectatorul european ; un film placut , facut cu talent si profesionalism , cred ca merita nota 8 .
Iubirea depinde de sincronizare, asta gandeste personajul principal . Viata lui este un dezastru, fiind in permanenta " asincron" cu femeile din viata lui. Ziyi Zhang e superba (la fel ca in Memoriile unei gheise).
Filmul este continuarea "In the mood for love" si trebuie vazut dupa acesta. Reia povestea de la momentul in care Chow pleaca la Singapore. Incadrarea in genul SF este nepotrivita. Singurele elemente SF sunt date de o povestire a scriitorului legata de trenul ce calatoreste spre 2046 (numarul unei camere de hotel) si era de fapt o metafora. Se revine la o serie de elemente dragi regizorului: felinarul in ploaie, secretul, etc.
Senzual si dintr-o alta perspectiva. Se pastreaza tema iubirii, dar apare si cea a memoriei.
Mo-wan este romanticul melancolic si pasager, care poarta rani dupa fiecare idila avuta. Timpul lui nu se masoara in ore, ci e marcat de femeile care trec prin viata lui. Memoria este intarita prin existenta iubirii si revelata ca dimensiunea in care traiesc cu totii. Viata lor e o ruina ilustra, bantuita de amintiri.
Wong creaza frumusete din suferinta, stralucire prin culorile aprinse a spatiilor st...
Era scriitor. Credea ca scrie despre viitor, dar era vorba de fapt despre trecut. In romanul sau, un tren misterios calatoreste periodic in anul 2046.
Oricine mergea acolo avea aceeasi intentie… sa-si recapete memoria pierduta. Se spunea ca in 2046 nu s-a schimbat nimic. Nimeni nu stia sigur daca era adevarat, pentru ca nici unul dintre cei care au plecat acolo nu s-a mai intors - cu exceptia unuia singur.
El a fost acolo. A ales sa plece. A vrut o schimbare.
Wong Kar-Wai este unul din motivele pentru care vreau sa vizitez Coreea. Nicolaescu nu cred ca m-ar convinge nici intr-o mie de ani sa vizitez Romania... Iar filmul este superb, cu sau fara In the mood for love.
Alambicat, filosofic, distopic, un film care reuseste sa transmita atat de multe despre viatza, acest mare ,,secret", prins intre trecut si viitor...nu uita sa-ti dezvalui si tu...secretul, iar daca nu vei putea fa o scorbura si rosteste-l in ea, astfel vei fi ceva mai despovarat...