Am urmărit filmul cu așteptări mari, sincer. Peaky Blinders pe mare ecran, Tommy Shelby înapoi în joc... suna promițător. Și într-un fel, Tom Harper a reușit să facă ceva solid, dar nu chiar genial.
Ce mi-a plăcut e tensiunea din scenele finale. Cillian Murphy e în elementul lui, ăsta nu se discută. Când vede că familia e în pericol, simți cum se transformă din nou în acel Tommy periculos. Dar restul filmului se mișcă prea lent pentru gustul meu. Intriga nazistă nu m-a captivat atât cât mă aște...
„Peaky Blinders: The Immortal Man“ te lasă să speri până în ultima clipă că binele va triumfa – fie că vorbim despre sfârșitul războiului, despre împăcarea cu trecutul, reînnodarea legăturilor de familie sau găsirea unei căi de a ușura povara sufletului. Însă nu ni se oferă un final de Hollywood, ci unul shakespearian, iar tot ce rămâne este replica rostită de Red (Morgan Freeman) în „Închisoarea Îngerilor“: „Speranța este un lucru periculos“.
Cel mai important fapt care mi-a indreptat atentia asupra acestui serial a fost desigur prezenta lui Tom Hardy in cel de al doilea sezon. Insa fara dar si poate, nume precum Steven Knight sau Cillian Murphy mi-au atras atentia de asemenea.
Asadar cele 12 episoade impartite in doua sezoane mi s-au parut fantastice. Un serial original cu o poveste grea in spate care da dovada de foarte multa inspiratie. Firul narativ este unul excelent din prima clipa pana in momentul final al celui de al doilea ...
