Filmul lui Justine Triet mă pune în fața unei dileme interesante: e o astfel de construcție inteligentă încât nu pot să nu apreciez mecanica ei, chiar dacă emoțional m-a ținut la distanță. Sandra este o poveste despre ambiguitate, iar Triet refuză să ne dea răspunsurile ușor. Investigația morții lui Samuel devine pe parcurs o disecție a unui mariaj disfuncțional, iar Sanda Hüller joacă cu o frivolitate subtilă care te întreabă constant dacă înclinezi spre vinovăție sau simplă indiferență. Asta...
