Mortal Kombat II

Mortal Kombat II se luptă cu propriile limitări într-un mod care e mai dureros decât orice fatality din joc. McQuoid încearcă să construiască pe premisa celui dinții film, dar pe parcurs lucrurile devin haotice. Scenele de acțiune sunt zgomotoase și pline de efecte, doar că nu transmit prea multă tensiune. Între timp, scripta pare ruptă în jumătăți, cu Johnny Cage relegated aproape complet la margine deși ar fi putut fi ancora poveștii. Actorul Urban are moments, dar nu e folosit la potențialul...

Omg, asta a fost o explozie pură de adrenalină! Simon McQuoid a ridicat bara atât de sus încât m-am simțit complet copleșită în cea mai bună parte. Acțiunea din Mortal Kombat II e pe un alt nivel, fiecare duel mă-a ținut pe marginea scaunului. Ce m-a uimit cu adevărat e cum personajele s-au dezvoltat. Johnny Cage nu mai e doar comedie ieftină, ci are o profunzime care m-a emoționat. Iar când Shao Kahn a apărut pe ecran, a fost cât pe-aci să-mi sar inima din piept. Amenințarea lui e atât de real...

McQuoid se întărește în rolul său de regizor, livrând o continuare care știe exact ce vrea. Acțiunea e mai ambițioasă decât în primul film, choregrafia luptelor beneficiază de un buget vizibil mai mare, iar sequențele cu Shao Kahn au o greutate dramatică pe care nu o așteptam. Johnny Cage e mai integrat în narație de data asta, ceea ce ajută ritmul general. Negurile? Scenariul rămâne mai mult o succesiune de confruntări decât o poveste coerență. Nicio dezvoltare psihologică serioasă, doar prețe...