Mortal Kombat II

Omg, asta a fost o explozie pură de adrenalină! Simon McQuoid a ridicat bara atât de sus încât m-am simțit complet copleșită în cea mai bună parte. Acțiunea din Mortal Kombat II e pe un alt nivel, fiecare duel mă-a ținut pe marginea scaunului. Ce m-a uimit cu adevărat e cum personajele s-au dezvoltat. Johnny Cage nu mai e doar comedie ieftină, ci are o profunzime care m-a emoționat. Iar când Shao Kahn a apărut pe ecran, a fost cât pe-aci să-mi sar inima din piept. Amenințarea lui e atât de real...

McQuoid se întărește în rolul său de regizor, livrând o continuare care știe exact ce vrea. Acțiunea e mai ambițioasă decât în primul film, choregrafia luptelor beneficiază de un buget vizibil mai mare, iar sequențele cu Shao Kahn au o greutate dramatică pe care nu o așteptam. Johnny Cage e mai integrat în narație de data asta, ceea ce ajută ritmul general. Negurile? Scenariul rămâne mai mult o succesiune de confruntări decât o poveste coerență. Nicio dezvoltare psihologică serioasă, doar prețe...