In prima parte a filmului cred ca m-am intrebat daca se parodiaza cultura tibetana. Un copil ales aproape aleatoriu, arogant, ajunge liderul spiritual al unul popor. Pe parcurs, filmul incepe sa se deschida intr-o maniera mai serioasa, din pacate ai feelingul ca se intampla prea multe lucruri. Melodia aia de pe fundal...si tot timpul se petrec multe, parca ar fi un documentar. Pe filozofia budista se insista insuficient si nu stiu, firul narativ e prea agitat.


















