Stilul lui Alain Bashung nu este tocmai unul usor de descris in putine cuvinte. Are ceva din Elvis amestecat cu Iggy Pop, iar alteori de duce cu gandul la o combinatie intre Serge Gainsbourg si Einsturzende Neubauten. Sau Beck si Nine Inch Nails. Pare nu ciudat, ci imposibil. Totusi, chiar asa stau lucrurile. Bashung are in spate o cariera de 40 de ani si cam tot atatea albume, in care a experimentat aproape tot. A pornit in 1964 cu o trupa de rock ‘n roll. S-a revoltat apoi impotriva acestui stil si l-a amestecat cu punk-ul. A fost deopotriva fascinat de chansonete ca si de opera rock, iar in momentul in care a descoperit sintetizatorul si computerul, a inventat ceva nou. Nu s-a dat in laturi nici de la colaborari: a cantat cu Shane MacGowan de la Pogues, cu Serge Gainsbourg, cu Noir Desir si multi altii. Deseori neinteles, penduland intre reprezentatii de cabaret si spectacole cu casa inchisa la Olympia sau Bataclan, intre underground si notorietate, Bashung ramane unul dint...
