Acestui film memorabil ii voi face un deserviciu lui si creatorilor daca as incerca sa-l explic sau exprim in cuvinte. Trebuie vazut si simtit.

Julie supravietuieste unui accident ingrozitor de masina. In acelasi incident au murit sotul ei, un compozitor de succes si singura lor fiica. Foarte afectata de tragedie, Julie incearca sa se sinucida, dar nu gaseste destula putere pentru a merge pana la capat. In schimb, incearca sa-si refaca viata, renuntand treptat la legaturile cu trecutul. Acest film e parte a unei trilogii inspirate vag de culorile steagului francez si de calitatile simbolice corespondente ale acestora. In acest caz, Blue (albastru) face referire la libertate.
Acestui film memorabil ii voi face un deserviciu lui si creatorilor daca as incerca sa-l explic sau exprim in cuvinte. Trebuie vazut si simtit.
Blue poate fi usor incadrat la nivel de arta. Scenariul, aparent banal, nu prezinta genul de continuitate cu care suntem obisnuiti(de la x la y) : inceputul este un final, iar ceea ce urmeaza pare foarte spontan. Atentia enorma la detalii, pe baza carora -defapt- e construit, o regasim atat in poveste cat si in cadrele inteligent gandite, coloana sonora si evident cromatica. Centrul de interes este pus pe protagonista, care isi joaca rolul impecabil, prin replicile scurte si mai ales limbajul no...
O drama de calitate, care respecta traditiile filmului european. Anume de un film ca acesta ai nevoie cind te-ai saturat de melodrame, comedii ...
Bleu este un film foarte pictural, culoarea din titlu apare in decoruri, in lumini, in detalii – dar nu va imaginati un film inregistrat in totalitate in albastru. Nu este ceva suparator. Kieslowski se joaca cu accentele ca un pictor – o camera albastra, o piscina, vitraliile, lumina de diferite intensitati si nuante, apoi diferite obiecte de decor… Oricum, dupa primele secvente ale filmului (si sugestionat si de titlu) deja vei avea ochiul antrenat sa caute exact acele pete de culoare.
n-am vazut Dekalog, dar daca acel serial seamana cu trilogia Trois couleurs, atunci e cu siguranta un serial minunat! filmul e de o frumusete rara, coloana sonora e coplesitoare, Juliette Binoche face un rol superb, personajul ei e de neuitat!! ce trasaturi rare, ce atitudine, ce rezistenta! sa ramai in picioare dupa un accident in care ti-au murit sotul si fiica, sa te opui destinului care vrea sa te faca K.O., sa incerci sa depasesti momentul si sa reusesti, sa-ti maschezi durerea cautand libe...
As putea spune lucruri mai putin "pretentioase" intelectual legate intrinsec de neuronul meu sau chestii tari(hadanci) furate de la psiholoaga unitatii ori din ceva culegere de maxime celebre sau din vreo schema de joc de-a domnului Dinu, dar pentru cei care au vazut Dekalogul nu are rost, iar pentru ceilalti nici atat...nota zece!
Un film care te vrajeste prin dramatism si imagini...din jocul actoricesc al lui Juliette Binosche transpare ca intotdeauna un soi de invaluire diafana si usor ambigua ca si in Pacientul englez...merita vazut...