"Remarcabile făpturi inteligente" e unul din acele filme care stârnește reacții contradictorii și asta nu e neapărat un lucru rău. Newman construiește o atmosferă ciudată, aproape hipnotică, în jurul acestei văduve care muncește noaptea într-un acvariu, iar legătura ei cu caracatița are momente de o tandreță neobișnuită. Sally Field dă o interpretare de o subtilitate rară, dar scenariul nu știe mereu pe ce să se concentreze.
Problema e că povestea se-ntinde prea mult în direcții care nu se cone...
Am intrat în sala cu ceva skepticism, dar Olivia Newman a reușit ceva rar: o dramă sensibilă care nu cade în sentimentalism ieftin. Sally Field dă o prestație sobră și pătrunzătoare în rolul acestei văduve care găsește scop în locurile cel mai neașteptate. Legatura ei cu caracatița nu e o metaforă forțată, ci evolueaza organic dintr-o necesitate umană de conexiune.
Ceea ce m-a fascinat e cum structura narativă se desfășoară ușor, lipsit de dramatism artificial. Lewis Pullman aduce vulnerabilita...
Sincer, m-am gândit că o caracatiță și o văduvă în acvariu de noapte e rețeta pentru o melodramă plictisitoare, dar Olivia Newman m-a surprins cu ceva mai sensibil decât așteptam. Filmul ăsta move-ază fără să țipă, știi? Relația dintre femeia principală și caracatiță nu e doar ficțiune, e o meditație pe tema legăturii în ceasuri când totul tace.
Actoria e subtilă, aproape șoapte, iar tensiunea dintre mister și intimitate merge bine. Partea cu tânărul confuz ar fi putut fi clicheu rău, dar carac...
"Remarcabile făpturi inteligente" nu reușește pe deplin, deși are momente care merită apreciate. Newman construiește o atmosferă melancholică în jurul acvariului, iar Kirsten Stewart transmite o vulnerabilitate sinceră în rolul văduvei. Problema vine din ritmul inegal, în special în al doilea act, unde sensul de urgență se pierde într-o explorare prea lentă a metaforelor asupra comunicării.
Caracatița ar putea fi o metaforă interesantă, dar filmul o tratează mai mult ca simbol decât ca prezeță ...
