Este un film atipic, cu acţiune dar o acţiune înceată, la viteza a II-a, cu o interpretare bună, cu un scenariu ce te face cel puţin curios şi cu un final oarecum surprinzător. Nota 7.
Regizor: Laurent Tuel
Gangsterul Milo Malakian este mandru de familia sa si tine la traditie, sperand ca intr-o buna zi fiul sau sa-i calce pe urme. Cu toate acestea, Anton (Gaspard Ulliel) viseaza la o alta viata, una alaturi de Elodie, o tanara asistenta de care se indragosteste. Cand vestea ajunge la urechile sale, Milo este suficient de furios si indarjit incat sa inceapa un razboi cu propriul sau fiu. Masinile de lux, Riviera, soarele... sunt pentru decor. Pentru Milo Malakian, ceea ce conteaza este familia. Aceasta este primul cerc la care face referire titlul. Este cercul ale carui limite nu se incalca, care trebuie securizat pentru ca este pastratorului regulilor. Este deasupra fiecaruia dintre ei. Dar Anton vrea sa evadaze. Le Premier Cercle ( Inside Ring) este povestea unui destin inexorabil, al unui tata indarjit si al unui fiu care refuza mostenirea grea pe care trebuie sa o poarte intr-o luma a violentei.
Momentan nu este disponibil pentru streaming sau în cinema în România.
Sami Bouajila
L'inspecteur Saunier
Batman se întoarce
Este un film atipic, cu acţiune dar o acţiune înceată, la viteza a II-a, cu o interpretare bună, cu un scenariu ce te face cel puţin curios şi cu un final oarecum surprinzător. Nota 7.
Un film extrem de bun!Chiar nu inteleg de ce are o nota atat de mica!! Filmele franceze sunt extraordinare, eu cred ca se ridica la nivelul celor hollywoodiene, ba chair mai bune unele dintre ele si chiar ma mira de ce nu sunt mult mai mediatizate!!! mi-a parut tare rau ca finalul a fost cam trist......
Cu o desfasurare relativ greoaie,dar cu un stil frantuzesc specific,care atrage,dand un farmec aparte...Un film mafiot care nu abunda in impuscaturi,spargeri,ci are in prim-plan lucrul cel mai de pret in viata oricui:familia...Totul este pentru familie,totul se rezuma la familie...
Un film politist frantuzesc facut, voit sau nu, “cum se faceau filmele odata“. Adica, “back in the good ‘oll days” cand Alain Delon, Lino Ventura sau Jean Gabin dadeau nastere la povestile alea cu gangsteri, lovituri bine puse la punct, iubiri si familii in numele carora aia isi dadeau la orice ora viata. Sincer, filmul asta mi-a adus mult aminte de “Clanul Sicilienilor”. Seamana mult, si chiar daca nu se ridica la valoarea aluia, mi-a facut placere sa-l vad si sa ma intorc parca in timppt o ora...
Acest film este dezvaluie doar o mica parte din complexa situatie a armenilor refugiati in Franta. Acestia au avut soarta negrilor din sudul Americii, majoritatea fiind umiliti si injositi. Cei care au ales cale aneleguirilor au dorit, initial, sa foreteze mana autoritatilor pentru acordarea unorfacilitati. Nu s-a putut si, desigur, lucrurile au escaladat. Filmul vibreaza puternic, prezentandu-ne un simbol demult uitat la noi: familia. Cu orice pret aceasta trebuie sa primeze. Cam acelasi spirit...
Am reusit in sfarsit sa vad filmul, desi imi doream de mult timp. A meritat asteptarea. Are aerul acela frantuzesc diferit, o cu totul atmosfera decat cea de Hollywood. Jean Reno este un adevarat cap de familie, un rol excelent care i se potriveste manusa. Gaspard Ulliel este o fire scindata, intre clasicele dragoste si datorie. Ca pura apreciere personala, mie mi-a placut. merita vazut inca o data. Si pentru cei care nu l-au vazut, merita, credeti-ma!