Filmul lui Malick e o meditație vizuală asupra timpului și existenței, iar asta se simte la fiecare cadru. M-a fascinat cum reușește să transforme istoria omenirii într-o poveste intimă, prin montaj și muzică mai mult decât prin dialog. Actorii sunt prezenți doar fragmentar, dar asta e o alegere deliberată care funcționează pentru a menține atmosfera onirica. Ceea ce nu mă-a ținut într-o stare de grație total e ritmul prea lent în anumite segmente. Am simțit că s-ar fi putut condensa fără a pie...
