acces2004

Roberto Benigni razbate dincolo de marginile emotiei de care este capabil un om, joaca atat de real si da dovada de o implicare senzationala. Cu fiecare replica contureaza un personaj complex si determinat. Scenariul este superb, poate prea bun pentru un film de razboi. Umorul impletit in teroarea holocaustului, iti da o senzatie de usurare, poti vedea lucrurile bune si frumoase, fara a uita insa de firul principal al povestii care duce la moarte si dezastru. Intotdeauna am crezut ca actorul ce joaca rolul de actor, intr-un film, sau se preface, precum Benigni, deja isi depaseste conditia de simplu actor. Ganditi-va ca in acelasi timp, un om gandeste replica din punctul lui de vedere, personal, apoi trebuie sa para ca o gandeste personajul filmului(acelasi om), si tocmai la final, replica apare in fata noastra, prelucrata de mai multe ori. Cuvintele sunt aceleasi, dar intonatia si trairea e alta. Putini actori sunt capabili de asa ceva, si acest film il contine pe unul dintre ei.