Actrita

Filmul "Starlet" al regizorului american independent Sven Baker, ne prezinta doua lumi diferite, care se întâlnesc în Valea San Fernando, din California, renumita ca regiune în care traiesc batrâni, si pentru industria pornografica situata acolo, pe care el le combina într-o poveste: Batrânii însingurati, nu mai au nici o "menire" în viata, decât sa astepte sa moara, iar tinerii, fara o pregatire serioasa profesionala, "ard gazul" si se drogheaza, în asteptarea unor roluril în filmele porno, facând repede, bani mai multi, decât în celelalte meserii... Ambele feluri de viata sunt triste, dar filmuj nu intra în adâncime, nu se leaga nici de probleme sociale, nici de cele morale, si nu ne arata nici vieti interioare bogate, ci fiintele sunt plate, neinteresante, relatiile goale, fara sentimente, dialogurile rezumându-se la strictul necesar de comunicare, cu f. multe expresii vulgare. Si totusi tânara Jane, când descopera viata batrânei, dezvolta un sentiment de mila, si de prietenie "samariteana" fata de ea, dar stârneste si suspiciunile acesteia, fiindca nici batrâna nu mai este obisnuita, ca cineva sa se mai intereseze de ea. Se simte la toate personagiile, lipsa caldurii familiare, înstrainarea oamenilor, unii fata de altii, discrepanta dintre generatii, trairea mecanica a vietii, cel mult cu un iubit, sau o vietate lânga tine, dar cu unghiile perfect facute...

Filmul prezinta conditiile si relatiile umane pe doua niveluri, la suprafata "scrierea unei carti" si "amicitia" dintre un "ALB" si un "NEGRU"..., mai profund conflictul RASIALO-SOCIAL. În timp ce "rasa alba" reprezentata prin scriitorul evreu Harry Lesser (interpretat de Dylan McDermott), interesat doar de scris, de a "CREA"..., prin proprietarul imobilului Levenspiel, tot evreu, dupa nume, dar unul interesat doar de PROFIT, si Irene Bell (Rose Byrne), o studenta "decazuta", care constienta de NEDREPTATEA SOCIALA, NU stie cum sa se comporte, decât depasind niste LIMITE, în care aproape ca renuna la ea, complacându-se ca iubita "Negrului" Willie Spearmint (Snoop Dogg), aflat de partea "cealalta". Harry este un scriitor talentat, cu publicatii, interesat doar de "creatia literara", un chirias "corect", care nu tine cont de aspectele exterioare, traind f. modest, din niste bani câstigati de el, dar singur si izolat, doar pentru munca pe care o face, desi proprietarul îl momeste cu sume din ce în ce mai mari, ca sa plece... Conationalul lor "colorat" însa, care se aciueste ilegal în casa paraginita, folosind la maximum, tot ce gaseste si se iveste pe oriunde, fara a munci, facând numai ce-i place, traindu-si viata din plin, dedându-se la tot felul de "distractii", inclusiv la cele interzise, adica droguri, fara sa tina cont de NIMENI si NIMIC, fiindca El se afla - de fapt - într-o continua LUPTA sociala cu societatea "alba", pe care ar dori si ar trebui s-o DISTRUGA... În NICI un caz, NU este vorba în acest film, de "INVIDIA" creationala, de "BANALITATILE" relationale, ca s-a culcat "cu iubita altuia" etc., ci (si) de PROBLEMELE SOCIALE si de RASA. Deaceea îsi si tine Willie o iubita "alba", cu care însa nu se însoara, deaceea se împrieteneste "chipurile", cu scriitorul, care l-a acceptat si ajutat, caruia îi distruge apoi însa nu numai LOCUINTA, ci si OPERA, deaceea îl pune în contact cu cercul sau afro-american, invitându-l apoi la o petrecere cu acestia, în care si-ar fi putut pierde VIATA... Harry crede "sincer" în PRIETENIA lui cu acesta, dar treptat ajunge sa simta si sa înteleaga, ca DIFERENTELE sunt mult mai profunde, si ca el este de fapt în PERICOL, încearca atunci sa bate în Retragere, dar la urma nu mai exista decât CONFRUNTAREA directa, în care ambii se omoara... Filmul este - în orice caz - un film interesant, dar ultima scena, când Will îl împusca, ar fi trebuit sa fie jucata putin mai bine...

Filmul actorului Kim Rossi Stuart, care joaca nu numai rolul principal, al tatalui Renato Benetti, care-si creste singur copii..., dar este si debutul lui regizoral, prezinta o poveste despre conflictele sociale, când nu exista destui bani..., care se rasfrâng asupra familiei. Nu mi-a placut, fiindca atmosfera este "negativa", de "scandal", mama, care-si iubeste copii, parasindu-i de mai multe ori pe cei dragi, combinându-se cu barbati înstariti, ceeace distruge armonia care ar trebui sa domneasca într-o familie, "bruftuluita", copii dezvoltând probleme de comportament, tinerii folosind un vocabular vulgar, brutal. Este o pelicula facuta stângaci, enervanta pe alocuri. Pacat, desi filmul reflecta probabil aspecte si situatia din multe familii...

Regizorul mauritan Abderrahmane Sissako, dupa mai multe documentar, filme ptr. televiziune etc., se afla prin "Timbuktu", la al 4-lea lui film de lungmetraj, dupa "Viaţa pe Pămînt" / "La Vie sur Terre", din 1998, "În Aşteptarea Fericirii" / "Heremakono", din 2002 şi "Bamako", din 2006. Acest film prezinta un aspect nou al luptei religioase dusa de Fundamentalistii Islamisti contra propriilor lor credinciosi musulmani, pe care vor sa-i subjuge si stapâneasca, respectiv sa-i distruga. Ei aplica "Coranul" nu în Intelegerea lui de pâna acum, ci ca pe o DOCTRINA radicala, nimicitoare, interzicând pâna si cântarea Surelor din Cartea lor Sfânta. Este un film despre Religia musulmana dusa în absurd, ad extremis, un nou aspect al luptei pentru Putere si Suprematie, pe care fundamentalistii o duc în întreaga lume...

Am facut o descriere, dar nu stiu unde s-o pun, respectiv o voi depune în ambele pagini, fiindca exista 2 pagini cu filmul "Caramel", aceasta, sub titlul original "Sukkar banat", din 2007, si alta, sub numele "Caramel", din 2009, cu TOATE datele gresite..., care trebuie corectata, o adevarata încurcatura, care da multa bataie de cap...

Nu stiu cine a "creat" aceasta pagina, intitulata "Caramel", dar a continuat apoi punând TOATE Numele gresit, atât pe cel al regizorului, cât si al scenaristului si al întregii distributii !!!??????? Este drept, ca regizorul Melvin James si scenaristul Cris Cartier, au facut un film împreuna, în anul 2009, dar acela se cheama "Still a Teen Movie"... "Caramel" (Karmel?) este un film realizat de libaneza Nadine Labaki, o coproductie franco-libaneza, care nu are nici-o legatura cu "Still a Teen Movie" si persoanele mentionate, poate doar ca a fost facut în acelasi an... Ambele filme se afla acum într-o încurcatura inexplicabila, ce trebuie desfacuta. Sper ca cineva va corecta pagina, iar punctele "daruite" vor fi retrase, respectiv persoana/ele care au cauzat aceasta, penalizate...

Filmul "Quand j'étais Chanteur", tradus în germana "Chançon d'Amour", al regizorului francez Xavier Gianneli, este un film de Dragoste, plin de Melancolie... Cântaretul Alain Moreau, interpretat de Gérard Depardieu, ajuns la o vârsta mai înaintata, nedevenind un "Star", a ramas sa-si exercite meseria, pe care o face cu mare Pasiune, în Provincie, prin tot felul de Localuri "prafuite", unde asistenta consta mai mult din Doamne în vârsta, admiratoarele lui fiind pensionate. Este Nostalgia Vietii care se scurge, a Trecutului depasit încet, încet de Modern, în care multe Lucruri dispar, pe lânga Tinerete, si Saloanele de Dans d. ex. ... Întâlnirea cu Tânara Marion (Cécile de France), face ca Dragostea sa rasara din nou, dar Diferenta de Vârsta si de Mentalitate, îngreuneaza Relatia, la care se mai adauga si Problemele personale ale fiecaruia... Este un Film facut insa cu sensibilitate, în care nu conteaza un Anturaj exotic sau o Viata glamuroasa, ci Atmosfera în care se desfasoara Actiunea... Depardieu ne surprinde ca interpret de muzica, pe lânga melodia principala "Quand j'etais Chanteur", al multor Slagare din Anii '60, precum "Pauvre Diable" ("Vous, les Femmes"), "Comme un Garçon" de Jean-Jacques Debout si Roger Dumas, "L'Anamour" de Serge Gainsbourg, "Les Paradis perdus" de Christophe si Jean-Michel Jarre, "Pour un Flirt", "Save the last Dance for me" de Doc Pomus si Mort Shuman, "Only if I have Time" de Gene Pitney (1962), "Una Lacrima sul Viso", Boby Solo la San Remo 1964... Si cum Dragostes si Muzica ne atinge la Suflet..., este un Film f. placut.

Un "Thriller" politic, dupa evenimentele reale din Managua, Nicaragua anului 1979, când "Sandinistii", Revolutionarii de stânga, lupta contra Dictatorului corupt, sustinut de SUA, Somoza... In Rolul principal un Fotoreporter american, Russel Price (Nick Nolte), alaturi de alti doi reporteri, Alex Grazier (Gene Hackman) si Claire (Joanna Cassidy), iubita sa... Încercarea de a ramâne neutru, precum cere etica jurnalistica, esueaza, în fata Crimelor ce se petrec sub Ochii lor, astfel încât prin Poza facuta Sefului Revolutionar mort, Rafael, va intra în Vizirul Armatei, în timp ce colegul lor va fi omorât. Un film bine facut, plin de scene sângeroase, nemiloase... În rolul Capitalistului corupt, Marcel Jazy, actorul francez Jean-Louis Trintignant...

În primul rând m-a interesat si mi-a placut Atmosfera... Eleganta si Usurinta cu care Capitalistii" îsi faceau "de cap" în Paradisul de Coruptie al Capitalei Cubane..., mai ales când ma gândesc cu Groaza, la Saracia, Mizeria si Vulgaritatea din Socialism, dupa Revolutie, care mai continua înca si-astazi... Cine n-a trait în Anii aceia, în Sistemul ideologic TOTALITARIST, nu-si poate imagina ce placere face "Albul", fie ca stofa de Costum, alaturi de Palaria de Panama, fie ca Lumina a Soarelui, alaturi de Verdeata tropicala, Veselia Oamenilor, Muzica si Dansul Insulei Caribice... Abia apoi m-au interesat "Actiunea" si "Relatiile umane", Melodrama dintre un "Jucator" si o "Revolutionara" , ce se asemana cu Povestea de Iubire din Filmul "Casablanca", cum a si fost observat. Desigur ca Filmul nu a putut fi turnat în Havana, ci în Insula Dominicana, în Capitala acesteia Santo Domningo, si in Key West...

Filmul "Rosetta" al Fratilor belgieni Jean-Peirre si Luc Dardenne, este un film de Critica sociala foarte dura, despre Viata unei tinere Fete de conditii f. modeste, a carui Mama este alcoolica si se prostitueaza..., care încearca cu Disperare, sa scape de aceste Conditii, ca sa se-ncadreze în Societatea "normala", prin Munca cinstita, cu toate "Avantajele", care ar decurge dintr-un Salariu... Din pacate, "Visul" ei nu este atât de usor de realizat, fiindca deja la începutul Filmului, este concediata, în loc sa fie preluata, într-o Brutarie, unde îsi terminase tocmai practica cu bine... Astfel ajunge iar "în Strada", adica trebuie sa traiasca mai departe, într-o Rulota, la margine de Oras, a carei Chirie si Lumina electrica n-o poate plati, având si grija Mamei ei iresponsabile, o Decazute, care nu se intereseaza de ea, ci îi mai si cere Bani ca sa bea.... Nici "Prietenia" cu "Tipii", care le înconjoara, NU este mai "sanatoasa", acestia cautând doar s-o violeze, sau s-o foloseasca si uzeze "ca pe-o Cârpa"..., sau propunându-i sa fure, însa ea se tine "tare", fiind o persoana f. rezoluta, luptându-se îndârjita, sa gaseasca de Lucru... Reuseste aceasta, abia dupa ce îl "toarna" pe un Amic, care-o îndeamnase sa fure... Filmul este de fapt un film trist, fiindca arata cât de greu este sa ramâi cinstit si silitor, când toata Lumea si Conditiile sunt complet împotriva ta... Tânara este tot timpul "furioasa", în Actiune, f. hotarâta si voluntara, depunând un Efort enorm, ca sa se înroleze în Societate, înconjurata doar de Lume interlopa, care încearca mereu s-o traga în jos, în loc s-o ajute... Actrita Émilie Dequenne era de fapt o simpla începatoare de 17 ani, când a început sa filmeze, dar a reusit sa convinga spectatorul. lucru care i-a si fost recunoscut, dându-i-se un Premiu... Din spusele realizatorilor, reiese ca ea a "dus" de fapt Filmul, de la bun început, si ca regizorii si cameraman-ul au trebuit sa se mai mult "dupa ea", lasând-o sa actioneza, atât de bine s-a identificat cu Rolul...

Cartea scriitorului rus Leo Tolstoi, dupa care a fost facut Filmul, ca si acesta, se cheama "Anna Karenina"... De cum deschizi pagina din site, Privirea.îti cade pe "mutrisoara" dulce, bine cunoscuta, cu o privire mirata, si un nasuc în vânt, al celei care-a jucat Rolul atragatoarei Scarlett O'Hara din "Pe Aripile Vântului"!!!... Inconfundabil, este actrita engleza Vivien Leigh, dar degeaba o cauti în Distributie, ca pe prima pagina, NU este !!!???... Dai pagina, si parcurgi lungul sir de Actori si Roluri, dar... abia pe ultimul loc o descoperi... Oare atât de putin important este Rolul, cât si Actrita, ca treuie sa faci un astfel de efort, ca s-o "descoperi"!!!??? Si N-AR fi trebuit sa fie ea numita prima!!!???....

Zilele acestea s-au împlinit 100 de Ani de la "Genocidul" savârsit de TURCI, asupra poporului ARMEAN, pe care NU vor sa-l recunoasca însa NICI astazi, desi exista nenumarate Dovezi, dar si fiindca alte tari, precum Germania, se abtin sa sprijine acuzatia... Cu aceasta ocazie, am revazut Filmul Fratilor Paolo si Vittorio Taviani, "La Masseria delle Allodole", "Vila Ciocârliilor", din anul 2007, care m-a impresionat, la fel, ca prima data. Este un film "dur", nu numai prin subiect, dar si prin realizare, fara sa fie însa un film de "oroare", care înfatiseaza Viata idilica a unei Familii înstarite de Armeni, care nici nu banuieste "macelul" ce va urma, savârsit tocmai de unii Turcii "prieteni"... Odiseea lor prin desert se termina tragic, doar trei copii reusind sa scape... Un film delicat, cu scene de groaza, care merita însa sa fie vazut...

Directorul "Teatrul Tineretului" din Piatra Neamt, era pe-atunci actorul Cornel Nicoară (* 20.10.1938 Câmpia-Turzii), din Martie 1986 pâna-n Ianuarie 1989, conform Istoricului Teatrului, *** dar probabil ca nu decidea neaparat el singur...