AdinaCristinelaGhinescu

A spune ”un film frumos” în cinematografie este ca și cum ai spune ”ce tablou drăguț” în artă... și asta înseamnă kitsch. Tristan & Isolde (2006) merită totuși mai mult. Are aventură, acțiune, dragoste, care sunt ingredientele esențiale ale unui mixt reușit în a stoarce din spectator esența unor emoții pe care fiecare le trăiește la parametrii săi. Cert este că nu se încadrează în categoria filmelor pe care le regreți ulterior că ți-ai pierdut timpul. Recomand mai ales datorită actorilor principali, care au creat din film o adevărată epopee. 10!

Devenit deja un clasic consacrat, se poate afirma fără echivoc că acest film a schimbat lumea și încă o mai schimbă; efectul care se întinde în timp cu așa mare rezonanță și putere nu poate fi decât însăși creația Celui care le-a creat pe toate și e clar că EL a urmărit ceva grandios cu această ecranizare... Dar, cum la fiecare capodoperă se cere un sacrificiu...

Personal, îl admir mult pe Richard Gere, care consider că a dat din start filmulului o cotă mult mai înaltă decât ar fi avut, dacă alt actor ar fi jucat acest rol. Contează enorm sinceritatea și naturalețea, oricât ar fi actorul de talentat și experimentat... iar Richard Gere le are și pe una și pe cealaltă. Tulburător, emoționant și educativ dacă vizionezi acest film cu inima... banal, plictisitor și chiar aberant dacă-l urmărești cu mintea. Faptul că se bazează și pe întâmplări reale, este un plus al ecranizării ce ”obligă” spectatorul a lua în serios povestea și totodată a-și lua notițe din ea, examinându-și astfel propria viață, chiar dacă există, sau nu pe acolo un Hachiko... și reflectând la cea mai valoroasă lecție de pe pământ ce coincide cu a II-a mare poruncă divină - aceea de a-ți iubi aproapele ca pe tine însuți - unde aproapele, poate fi oricine din preajma ta... un porumbel, un om, sau... un Hachiko.

Am citit pe aici câteva păreri și am observat surprinsă că unanimă este concluzia că acesta este doar un simplu film și atât, inclus în categoria ecranizărilor de groază, horror, scarry, thriller, etc. vorbindu-se și despre regia lui, tema și ideea ”supranaturalului intens sugerat”. Însă, filmul prezintă o poveste cât se poate de reală, stigmatul există și a existat dintotdeauna, oameni și în ziua de azi experimentează asta, nu este nici horror, nu este nici groază, nici supranatural, SF sau vreo regie creativă și ”bine gândită”, nici vreo ”idee originală”... este pur și simplu realitate. Filmul tratează un subiect real, nu unul inventat. Personal, pentru mine filmul a fost ca un balsam, o confirmare și o notă informativă la ceea ce aveam nevoie să primesc la acel timp, în acea vreme. Ca și subiect abordat, nu este nimic ireal în Stigmata (1999) și vreau să subliniez acest lucru. Filmul vorbește despre adevăruri mari pe care din păcate prea puțini le înțeleg și le fac față deocamdată, iar din acest motiv le pun pe seama unui scenariu despre care cred că este fictiv sau exagerat, doar spre deliciul consumatorilor. Dar realitatea e, că orice creație a omului are o bază și un fond real, bazat pe adevăr. Numai că înțelege doar cine poate. Filmul se recomandă cu predilecție celor care încă ”dorm” trăind...

M-a cucerit prin simplitate, dar mai ales prin realismul de care dă dovadă... Un film nepretențios și relaxant, având la bază veșnica temă clasică a relațiilor interumane, dar povestită diferit, fără sirop și miere. Firescul și realismul prin tematica abordată reprezintă de fapt cheia magică a întregului film, care reușește să se detașeze destul de mult de altele din exact aceeași categorie. Filmul se recomandă mai ales celor idealiști, care tot mai cred în zâne, cosânzene și prinți pe cai albi, întru deșteptare la realitate și acceptarea ei așa cum vine la fiecare... :) 10!

L-am vizionat de cel puțin 30 de ori și tot nu m-am săturat de acest film. Te cucerește. Produce emoții puternice, revelații chiar și stimulează motivele existențiale, pe care majoritatea oamenilor le ignoră, sau se ascund de ele, deoarece preferă traiul superficial și egocentric... Dragostea este singura în măsură de a schimba acest stil de viață la un om, iar filmul reflectă foarte bine această transformare (creștere). Un film de nota 10 este prea puțin spus...