alynutza_04

"Ingerul albastru" este singul film german al realizatorului american de origine vieneza Josef von Sternbern,chemat de producatorul Eric Pommer sa-l regizeze pe Emil Jannings.Filmul consacra intalnirea dintr Sternberg si tanara vedeta germana Marlene Dietrich... La sfarsitul povestii Marlene nu mai este Lola-Lola,ci imaginea americana fetisizata a dragostei,invaluita in tafta,pene strasuri si matase....

Un film aparent SF, dar cu siguranta este inspirat din realitatile zilelor noastre, cand razboiul meteorologic manipulat de minti diabolice face ravagii. O arma ultra secreta detinuta de Air Force, pare a fi ultima speranta pentru planeta Pamant care era amenintata de o furtuna ce se prevedea a avea urmari deosebit de periculoase. Din nefericire, testele se dovedisera neconvingatoare, dar, cum numaratoarea inversa a inceput, se pare ca este totusi singura alegere.

Pelicula"Fierce People",adaptare a romanului lui Dirk Wittenborn,este o lectie de maturizare fortata marcata de un ritual de trecere nemilos,tragic si dureros. "Suntem suma tuturor oamenilor pe care i-am cunoscut".Aceasta este lectia oferita de pelicula de fata,un film despre maturizarea de care are parte,intr-o vara,un pusti de 16 ani,pe nume Finn(Anton Yelchin). Tanarul trebuia sa-si petreaca vacanta in compania tatalui antropolog pe care nu l-a cunoscut niciodata ,in sanul tribului Iskanani("oamenii feroce" din titlul original al filmului)din America de Sud. In schimb,mama lui - Liz(Diane Lane) - este hotarata sa scape definitiv de dependenta de droguri si alcool si isi suna un vechi prieten,Ogden Osbourne(Donald Sutherland),cerand ajutor.Acesta este al saptelea cel mai bogat american si ii invita pe cei doi pe domeniul lui enorm,unde produce tuica de pere ca in Franta,foloseste scobitori de aur si isi cheltuieste averea pe petreceri ,in familie. Aici Finn petrece o vara de neuitata (si nu spun asta doar in sensul bun al cuvantului)in sanul unui altfel de trib:se imprieteneste cu nepotii lui Ogden,Maya (Kristen Stewart)si Bryce(Chris Evans - l-ati mai vazut in Fantastic Four ca Johnny Storm),experimenteaza ,fara sa vrea,drogurie si castiga pretuirea sefului de trib. La sfarsitul vacantei ,Finn nu mai este un pusti:descopera putreziciunea din spatele fatadei luminoase a bogatiei,invata ca "Tu schimbi tribul si te schimba pe tine" si ramane cu o lectie de viata in latina ("Ex malo bonum/"Din rau poate iesi binele"). Nu strica sa pierdem un pic din timpul nostru pentru a viziona acest film.

Trebuie sa apreciem disponibilitatea de a adapta stilul naratiunii la subiect. Un stil derivat din febrilitatea documentaristului atasat trup si suflet de personajul descoperit si preocupat mai apoi sa urmareasca soarta si devenirea ulterioara a acestuia. Traiectul initiatic al lui Shlomo, micutul etiopian crestin ajuns in Israel in anii '80, care imbratiseaza de nevoie religia mozaica, e un drum presarat cu infinite obstacole in calea devenirii sale. Toate aceste praguri-incercari sunt închegate în etape sugestive, dramatice, cu rol determinant în cunoasterea si asumarea incalcitelor cutume ale vietii. Salvat de la foamete si moarte (fratii lui au murit in Etiopia),Shlomo descopera in "tara unde curge lapte şi miere"ca lucrurile nu stau pe roze nici aici. Se loveste de problemele legate de integrare, cunoaste fetele rasismului, consecintele apartenentei la o alta cultura, descopera delincventa juvenila, intoleranta. Este adoptat de o familie de vorbitori de franceza din Tel Aviv, cu vederi de stanga, dar societatea civila conservatoare nu vrea sa le dea falasilor (evrei etiopieni de rasa neagra) - caci am uitat sa va spun, Shlomo e negru sau mai degraba rosu, cum il va gasi Sarah, viitoarea lui sotie - deci nu vrea sa le dea falasilor statut de adevarati evrei. Dar bietul Shlomo este un intrus si printre acestia. Salvat de tatal adoptiv de la o fortata circumcizie, eroul va fi intr-o permanenta cautare a propriei identitati, ascunzandu-si trecutul si aparandu-si in intimitate tezaurul valorilor secrete, mostenite. Felul in care regia urmareste acest fir narativ cu valente de calvar al supravietuirii, fara a aluneca in melodrama, nuantand aspectele vietii intercomunitare amenintate la tot pasul de conflicte ,duce la o reusita de substanta in radiografierea sociala a zonei. "Va, vis et deviens" este un film plin de forta comunicationala, tulburator pentru timpurile pe care le traim, cu o problematica extrem de patrunzatoare in tainele existentei.

Parizianul Georges Lauret(Daniel Auteuil ),locuieste intr-o casa frumoasa din Paris impreuna cu sotia sa,Anne(Juliette Binoche),si cu fiul lor.El este gazda unei emisiuni TV de recenzii literare.Cand incep sa primeasca niste casete video de amenintare,sotii merg la politie.Oamenii legii nu ii iau in serios,ei refuzand sa intervina cata vreme nu exista nicio amentare palpabila. Iar Georges si familia sa nici nu stiu ce-i asteapta... Cand vede,pe o caseta,imagini cu casa in care a copilarit,Georges crede ca acela care il ameninta e fratele lui adoptat,algerianul Majid(Maurice Benichou). Pelicula a fost nominalizata la Cannes si a avut trei nominalizari ;la Festivalul Filmului European.

Filmul de fata te atrage intr-un univers magic,dar nu este in stare sa te captiveze deplin,concluzia fiind una simpla:daca vrei o poveste de dragoste adevarata,incalcita nevoie mare de calatorii aleatorii in timp,citeste cartea! Mai exact bestseller-ul cu acelasi titlu publicat de Audrey Niffenegger in 2003. Rareori o adaptare dupa un bestseller este multumitoare. Si as indrazni sa spun ca in special a adapta un roman de dragoste pentru marele ecran este o provocare imensa Pelicula reuseste sa pastreze integritatea povestii din carea de debut a scriitoarei ,dar esueaza cand vine vorba de adaptarea potrivita a acesteia,iar lipsa de chimie a protagonistilor se simte. Marea iubire descrisa de poveste este cea dintre Clare(Rachel McAdams) si Henry(Eric Bana0.Ea l-a cunoscut pe el pe cand era mica,pe o pajiste din spatele casei parintesti. El este un calator in timp,afectat de o boala genetica incurbila care il transporta la intamplare prin trecut,prezent ,si ,mai rar,viitor. Disparitiile lui Henry ii marcheaza viata lui Claire:aceasta este prinsa intr-un carusel de intalniri ciudate cu acesta si se transforma intr-o sotie aflata mereu in asteptare ,gata oricand sa-i oblojeasca acestuia ranile capatate in calatoriile temporale. NU asteptati un film SF: calatoriile in timp ale lui Henry sunt doar pretext pentru o poveste romantica. Care ar trebui sa fie despre iubire, destin, locuri importante care ne atrag fara sa stim de ce. Despre o femeie care isi asuma o viata de asteptare. Ma rog, asa e cartea. Filmul e un tearjerker cu protagonisti fara pic de chimie, muzica siropoasa si peisaje idilice. Ce ramane de laudat la The Time Traveler’s Wife? Actorii. Eric Bana joaca minunat si arata suficient de bine pentru a entuziasma publicul feminin in scenele in care apare gol-pusca. Rachel McAdams este frumoasa, dulce, emotionanta, convingatoare.

Filmul curge lent,dialogurile sunt putine,dar personajele reusesc sa te captiveze din cateva priviri si din glumele dulci-amare pe care le spun. Paul si Jeff sunt prieteni vechi.Se stiu din liceu,cand visau ,unul sa inoate de-a lungul raului Hudson,celalalt sa-i tina urat intr-o barca.La cinci ani de cand si-a pierdut sotia si fetita intr-un accident,Paul decide sa-si indepilneasca visul si ii convinge sa i se alature pe acum casatoritul Jeff si pe o amica ,Liz - o profesoara care nu are nimic mai bun de facut in vacanta de vara.Tinta e sa inoate trei saptamani,din orasul York,241 de kilometri,pana pe 28 august.Data e incercuita cu rosu in calendarul lui Paul,marcand comemorarea a cinci ani de la moartea sotiei lui.Si este data la care acesta a hotarat sa se sinucida.

Un film care m-a impresionat in mod placut, pentru multitudinea de planuri pe care se desfasoara actiunea, pentru realismul intrepatrunderilor acestora, reusind sa atraga actori inteligenti si total adaptabili personajelor pe care le interpreteaza. Filmul este o drama romantica ce urmareste patru emotii profund umane:Fericirea (Happiness), Mahnirea (Sorrow), Placerea (Pleasure) si Iubirea (Love), in povesti scurte distincte, in care se intrepatrund destine omenesti care traiesc una dintre cele patru sentimente. Totul bazat pe un proverb antic chinezesc, care separa viata in patru colturi emotionale:Fericirea, Placerea, Tristetea si Dragostea. In "Fericire", un angajat al unei banci (Forest Whitaker), aflat la inceputurile carierei, aude intr-o zi in toaleta un pont considerat sigur pe un cal. Se duce intr-un bar obscur si isi pariaza toti banii (detinuti sau nu) pe acel cal, care insa se impiedica inaintea liniei drepte. Nu gaseste o alta idee de a-si plati datoria decat spargerea unei banci. In "Placere", Brendan Fraser interpreteaza rolul unui clarvazator, care il slujeste unui mafiot crud, supranumit Fingers pentru placerea cu care taie degetele celor care il inseala. El poate citi viitorul apropiat si astfel poate ocoli obstacolele din calea sa si a sefului sau. In clipa in care insa viata personala apare, nu isi poate recunoaste propriul destin. In "Mahnire", Sarah Michelle Gellar este o vedeta, care insa ajunge sa fie manageriata de Fingers. In acel moment, isi gaseste protectorului si totodata dragostea in persoana lui Brendan Fraser. In "Iubire", Kevin Bacon joaca rolul unui doctor care si-a propus in copilarie sa iubeasca toata viata. Insa, dupa ce si-a pierdut o prima dragoste mare atunci, femeia pe care si-o doreste si pe care o iubeste a devenit sotia celui mai bun prieten. Si incearca sa o salveze prin orice mijloace cand aceasta este in pericol de moarte. Dupa cum am citit pe un poster al filmului, "cateodata nu putem schimba ordinea lucrurilor...sfarsim prin a ne schimba ele pe noi".

"Into the Wild "este unul dintre filmele-cult ale anului 2007, chiar daca insuficient cunoscut publicului larg. Faptul ca a fost regizat de catre Sean Penn, cele doua nominalizari la Oscar ,scenariu foarte bun inspirat dintr-o poveste reala a Americii anilor ‘90, toate acestea concura la un film foarte bun, recomandat oricarui spectator. Pe deasupra, un mesaj foarte bun, care poate fi aplicat fiecaruia dintre noi, aceea ca fiecare poate sa isi traiasca viata asa cum isi doreste, dar numai daca vrea cu adevarat. Dupa absolvirea facultatii, Christopher McCandless (Emile Hirsch) poate sa isi continue activitatea la prestigioasa Harvard, la Facultatea de Drept. Familia il sustine atat sufleteste, cat si financiar, viata lui pare sa se duca pe o panta ascendenta, insa molcoma si monotona.Considera ca petrecuse patru ani indeplinind o indatorire absurda si apasatoare de a absolvi o facultate ,iar acum era emancipat de acea lume a abstractului,a falsei sigurante,a parintilor si a excesului material…lucruri care il indepartau pe Chris de adevarul brut al existentei sale.El nu isi doreste asta, isi doneaza toti banii castigati, isi abandoneaza masina intr-un desert si pleaca in lume pentru a descoperi frumusetile naturii. Nu paraseste America, ci se plimba fara bani, sarac, supus vicisitudinilor naturii, oriunde il duc pasii. Este o calatorie a descoperirii vietii fara griji, dar in acelasi timp initiatica, convins ca daca va supravietui acesteia, totul va fi apoi mult mai usor, o initiere spre maturitate. Il regasim in Alaska, visul sau initial, unde gaseste un autobuz abandonat, in care locuieste, unde isi tine jurnalul zilnic, in jurul caruia vaneaza, cauta plante comestibile, supravietuieste iernii, dar in care isi gaseste si sfarsitul, departe de lume, infometat. In paralel, aflam povestea celor doi ani de preumblari prin America, prin desert, munti sau ape, lucrator temporar la ferme sau prieten cu hipiotii sau batraneii singuratici. Calatoria lui s-a transformat postmortem intr-un elogiu adus sportului extrem, dar nu numai atat. El a devenit celebru pentru efortul de a redescoperi ceea ce s-a pierdut in modernitate si anume instinctul omenesc de a supravietui in orice circumstanta, departe de civilizatie si banii adusi de ea. Mult prea tarziu isi da seama ca fericirea e reala numai cand e impartasita. Imaginile aduse de film sunt superbe, plecand de la Marele Canion pana la muntii inzapeziti, de la desertul american la padurile verzi ale Alaskai. Poti face orice pentru a-ti urma un ideal? Pana unde poti merge, cate riscuri iti poti asuma pentru o fericire reala, departe de umbrele altor persoane, singur doar cu propriul ego? McCandless a incercat, a reusit, desi sfarsitul a fost tragic si nu si l-a dorit nicio clipa. Mi-au placut foarte mult versurile de la inceputul filmului :"Este o anumita placere in padurile fara poteci/ Este o anumita incantare pe tarmul singuratic/Este societate acolo unde nu e nimeni,/Langa marea adanca si in muzica vuietului ei/Nu-l iubesc mai putin pe om,ci mai mult Natura"(Lord Byron).Superb

Un excelent film romantic, care insa este puternic bazat pe realitatile vietii moderne, pe puternica dorinta a lumii de astazi de a sari peste etapele fericirii personale, in favoarea celei lipsite de sensibilitate a fericirii profesionale. O comedie romantica care beneficiaza de o ambianta de exceptie si de interpretarea unuia dintre cei mai buni actori , Russell Crowe. Max Skinner este un specialist financiar de la bursele din Londra, un om destul de insensibil atat cu rudele si prietenii saii, cat si subalternii. In copilarie, a locuit in Franta, alaturi de unchiul sau, Henry, la conacul sau, unde supraveghea productia de struguri si de vin. In momentul cand Henry moare, Max pleaca in Franta pentru a-si recupera domeniul mostenit si a-l vinde, castigand mult in plan financiar. Ajungand la locurile atat de familiare si inradacinate in inima sa, incepe sa se schimbe. In primul rand, atitudinea sa este altfel: ii revede pe cunoscuti, leaga noi prietenii. O intalneste pe Fanny Chenal (Marion Cotillard), proprietara unui restaurant din sat, de care se indragosteste. Iar replica filmului izvoraste din aceasta dragoste:"Daca o sticla de vin ar avea gustul tau, paharul nu ar fi niciodata gol". Si acum apare dilema lui:vanzarea domeniului si reintoarcerea la Londra sau renuntarea la cariera si continuarea muncii unchiului sau? De altfel, aceasta este dilema fiecarui om: intre viata personala si viata profesionala, intre familie si cariera, intre momentele pasionale si cele rationale si multe altele. Intre ratiune si simtire, in cele din urma.

Un film pentru pasionatii de sporturi expreme, dupa cum sugereaza si titlul.O comedie, in primul rand, cu putine scene cu adevarat amuzante, si care, spre sfarsit, a cuprins si un pic de romantism, o doza placuta si suficienta. Patru prieteni, care au copilarit impreuna, ajung fiecare intr-o slujba temporara, cu unicul scop de a intreprinde calatoria pe care si-au dorit-o toata viata. Pleaca cu o masina improvizata, numita Joyota, spre Mexic, oprindu-se in fiecare loc unde puteau face o forma de sport extrem: bungee-jumping, alpinism, ski sau snowboarding. Ajungi in sfarsit pe plajele Mexicului, ei afla ca bunicul unuia dintre ei, Corey, a murit si decizia lor e sa plece spre indepartatul Seattle, la mormantul lui. Pe drum au parte de multe incidente, unele amuzante (cum ar fi scena din restaurant cu jocul lingurii), altele mai putin. Intalnirea care anima filmul este cea cu Jessie, simpatica verisoara unuia dintre baieti, care devine tinta unui pariu, fiind o fire extrem de hotarata si de rece in privinta relatiilor cu baietii. Pana la urma, normalul happy-end american al unui film de mana a doua. Un film placut, chiar daca slab ca realizare, ca subiect, ca actiune. Poate povestea romantica a avut o contributie importanta la catalogarea filmului drept placut, insa nu are a face.

Nick, un burlac fustangiu, cauta sa o impresioneze pe frumoasa Suzanne, o femeie sexy si inteligenta, dar care este divortata si are doi copii. Inainte de Ajunul Anului Nou, Suzanne este blocata in Vancouver din cauza muncii. Nick vede astfel posibilitatea de a o impresiona pe cea dupa care i s-au aprins calcaiele si se ofera sa ii aduca copii din Portland, Oregon. Nu exista decat o problema - lui nu-i plac copiii, iar copiii lui Suzanne nu au placut nici un barbat cu care mama lor s-a intalnit. Si, pe deasupra, cei doi dracusori cu chip de inger sunt hotarati sa transforme calatoria intr-un cosmar pentru Nick.

Initial personaj in benzile desenate create de Mike Mignola, Hellboy (Ron Perlman, castigatorul unui Glob de Aur in 1989 pentru rolul din serialul TV „Frumoasa si Bestia”) a fost creat de Rau pentru a face rau, insa a intors armele impotriva Iadului si s-a alaturat Biroului de Cercetari Paranormale si Aparare (B.P.R.D.), o organizatie guvernamentala secreta, care lupta impotriva fortelor malefice supranaturale prin tehnologii secrete, puteri paranormale si agenti care mai de care mai speciali. De data aceasta, misiunea este mai periculoasa si, totodata, mai vitala ca oricand: trebuie sa salveze lumea de iadul dezlantuit pe Pamant de Printul Nuada (Luke Goss, membru al fostului duet pop Bros), mostenitorul regatului mitic al iadului, care, satul sa se supuna omenirii, incalca armistitiul stravechi in virtutea caruia oamenii controleaza suprafata pamantului, iar demonii lumea subterana. Nuada trezeste armata latenta de creaturi ucigase si isi revendica dreptul asupra taramului care le-a apartinut candva, ca sa poata haladui in voie pe intreg pamantul. Doua lumi incompatibile, o singura lupta. Cand urgia se dezlantuie, omenirea isi pune speranta in Hellboy si echipa lui de proscrisi: iubita lui, Liz Sherman (Selma Blair), care „se joaca” la propriu cu focul si Abe (Doug Jones), amfibianul de 150 de ani care vede trecutul si viitorul. Pacea sau razboiul depind insa si de ultima piesa din coroana regatului Bathmoora, aflata acum in stapanirea blajinei printese Nuala (Anna Walton), sora sangerosului despot. Oare in ce parte va inclina balanta? Un film reusit.Nota 10

Imi amintesc si acum, din anii copilariei mele, de filmul "Corsarul".Stiu ca m-a impresionat si m-am intors de cate ori a rulat ca sa il revad, asa de mult mi-a placut, incat in unele momente m-am inchipuit ca fiind si eu un pirat. Am vizionat si altele si despre acesti lupi ai marilor din Evul Mediu am ramas cu parerea ca au fost printre ei si oameni buni, curajosi, care incercau sa salveze bunuri din mainile bogatilor, unii eroi, ajutand marile puteri maritime ale acelor ani in lupta dintre ele.

Avem de-a face cu un film canadian destul de explicit despre si cu sex, dar transpus in cinci povesti inedite, care cu greu isi pot gasi intruchiparea in realitatea vietilor noastre, insa nu imposibil. Fie ca este vorba de perversitate, de homosexuali sau de un maniac sexual in sensul adolescentin al cuvantului, povestile imaginate de regizorul Martin Gero par desprinse din cotidian, iar nuantele atipice sunt valoroase prin simpla punere a lor in scena unui film. Cinci cupluri experimenteaza sexul, trecand prin cei sase pasi necesari: preludiul, jocul mangaierilor, sexul propriu-zis, interludiul, orgasmul si, in sfarsit, ceea ce se intampla dupa sex. Fiecare astfel de cuplu are o problema pe care nu o putem intalni in orice clipa si pe orice strada. Astfel, Andrew si Abby sunt ceea ce se numeste un cuplu perfect: casatoriti, cu slujbe bune, fara copii, ar trebui ca viata lor sa fie fericita, iar ei sa zburde prin lume in fiecare zi. Numai ca, in ziua in care el implineste o anumita varsta, isi dau seama ca viata lor sexuala a devenit monotona si aproape inexistenta, iar ea isi doreste schimbarea acestui lucru. Matt si Kristen sunt cei mai buni prieteni, insa fiecare are o problema: ea nu a mai facut sex de trei saptamani si este foarte doritoare, iar el este un homosexual parasit de mult timp. Hotarasc ca trebuie sa faca sex impreuna, insa le este mai greu decat credeau. Ken este la prima intalnire cu simpatica Jamie, care pare foarte prostuta si dornica de o experienta senzuala. Pentru Ken nu este decat o provocare in plus, fiind cunoscut ca un seducator notoriu. Mia si Eric sunt un cuplu despartit in fapt, dar care, in pofida tuturor sfaturilor, se intalnesc din cand in cand pentru o partida de sex. In sfarsit, Gord si Inez sunt un cuplu de perversi. Ei il conving pe colegul lor de apartament Dave pentru un sex in trei, dar, in cele din urma, Gord doar va privi de la distanta ceea ce fac ceilalti doi, dand indicatii si sfarsind a fi gelos pe acestia. Desi pare real, totusi sa spunem ca filmul nu este recomandat sub o anumita varsta , insa este educational cel putin din punct de vedere al sexualitatii, surprinde relatii de prietenie curioase, dar profunde, experiente inedite, dar dorite poate de fiecare dintre noi, imagineaza relatii bazate numai pe sex sau reluarea echilibrului unui cuplu prin experientarea unor lucruri considerate de majoritatea dintre noi ca perverse si inadmisibile.

Filmul a starnit mare scandal in America pentru ca infatiseaza lumea amerindiana pre-columbiana altfel decat in idilicul mod al raiului pierdut. Omul alb se considera ca a fosta raul absolut in timp ce indianul a fost inocent - mitul bunului salbatic. Povestea se petrece in ultimii ani ai Imperiului Mayas, chiar inaintea debarcarii spaniole si ne dezvaluie lucruri stiute doar de adevaratii cunoscatori ai civilizatiilor precolumbiene: cruzimea lor, setea de sange, sacrificiile umane, saracia unei parti insemnate a populatiei, luarea de prizonieri pentru unicul scop de a fi omorati in templele inchinate zeitatilor. Acum, nu stim cat de mult a respectat Mel Gibson (scenarist impreuna cu Farhad Safinia) adevarul istoric in amanunt, insa totul pare verosimil. Si pentru asta a folosit toate armele de care dispunea: actori necunoscuti, limba originara, nume de piei-rosii (aici sunt curios daca si mayasii foloseau aceste nume asemanatoare indienilor nord-americani), imagini superbe din zona piramidelor de sacrificiu. Intram in viata unui trib din acele vremuri, unul simplu construit in jurul luptei pentru supravietuire, unde traditiile ancestrale la umbra batranilor se impletesc cu vanatoarea, cu joaca si gluma, cu hazul de necaz facut la orice pas. Violenta este putin accentuata in primele momente ale filmului si asta pentru ca ne este dezvaluita o lume fara dusmanii, una linistita, ale carei principale scopuri sunt perpetuarea speciei (care ne aduce scene amuzante cu retetele de “insamantare reusita”) si subzistenta-vanatoarea si pescuitul. O familie compusa dintr-un tanar mayas (Jaguar Paw-Laba de jaguar), fiul acestuia si sotia insarcinata ne este adusa in prim-plan, ca un cuplu reusit si complet integrat mediului. Numai ca lucrurile paradisiace se schimba repede si tribul este atacat, iar barbatii si femeile in floarea varstei sunt transportati pentru a fi vanduti ca sclavi sau sacrificati in numele zeului soare spre orasul sacru mayas, orasul piramidelor inaltate spre soare. Laba de jaguar isi lasa in urma sotia si copilul, intr-un put adanc, cu promisiunea ca se va intoarce sa ii salveze (lucru oarecum exgerat pentru ca nimeni nu ar fi rezistat mai multe zile intr-un asemenea loc, fara surse de mancare si apa). Reuseste sa evadeze si apoi trebuie sa reziste cursei de urmarire a soldatilor imperiului, dorind sa ajunga teafar acasa si sa isi salveze familia. Chiar daca este foarte probabil ca violenta sa fi fost la ea acasa in anii de suprematie a civilizatiilor amerindiene, este clar si faptul ca Mel Gibson a vrut sa socheze prin aratarea acesteia in multe momente ale filmului, expunere explicita si indelungata. Avem, de asemenea, multa actiune, adrenalina, suspans, dar si exagerari ale calitatilor personajului principal, care scad putin nota filmului, pentru ca se pune mare accent pe acestea in dauna conturarii din punct de vedere sufletesc a personajelor. Ne lipsesc sentimentele, toata lumea e preocupata de sange (sau de dorinta de a nu-l pierde), doar Laba de jaguar isi doreste intr-adevar sa ajunga la sotia si copiii sai, unul nenascut, dar ceea ce demonstreaza prin lupta intrece destul de mult posibilitatile unui barbat obisnuit, ranit si fugarit de o armata intreaga. Cu aceste minusuri, ramane un film care merita sa fie urmarit pentru unicitatea lui si dorinta de a ne dezvalui o civilizatie pierduta, cu toate formele ei, atat bune, cat si rele. Imaginea cea mai controversata este la final, cand vad caravella spaniola care intrerupe goana eroului principal fugarit de azteci. Lucrurile in istorie au fost nuantate si e bine ca din cand in cand cineva sa aiba curajul sa le scoata la iveala.

Impresionant acest film, atat in privinta scenariului ,cat si in privinta rolului foarte bun facut din nou de Denzel Washington. "The Great Debaters" relateaza povestea, inspirata dintr-un fapt real, a lui Melvin B. Tolson, un profesor al colegiului de negri Wiley din Texas, ajuns in realitate mai tarziu un poet american de succes al secolului XX. In 1935, el este indrumatorul echipei de dezbateri a scolii, echipa formata din patru persoane (trei baieti si o fata) ce a ajuns sa concureze cu Harvard intr-o confruntare de dezbateri, situatie neconforma standardelor sociale ale "albilor" acelor ani. Denzel joaca admirabil in rolul profesorului Tolson, atat datorita metodelor sale ciudate de predare (ramane in amintire prima lectie, el stand intr-o barca in mijlocul unui lac, iar elevii sai pe marginea acestuia, repetandu-i cuvintele cu un dop in gura), cat si datorita opiniilor politice radicale pentru care este la un moment dat arestat si acuzat de comunism. Nominalizat la premiile Globul de Aur din 2008, pentru cel mai bun film-drama, acest film iti reaminteste ca cea mai buna cale de a rezolva un conflict este discutia si nu violenta. Intr-un timp cand negrii erau linsati pe marginea drumurilor in America, elevii colegiului si-au castigat respectul albilor dezbatand subiecte controversate. Iata o dovada a dezabaterilor din film:"In Texas, negrii sunt linsati. Eu si coechipierii mei am vazut un om spanzurat si ars. Am trecut cu masina printre cei care o facusera. Cu fetele lipite de podeaua masinii. M-am uitat la coechipierii mei si am vazut frica din ochii lor. Si mai rau decat atat, umilinta .Cu ce gresise acest negru ca sa merite sa fie spanzurat, fara a fii judecat, intr-o padure intunecata, plina de ceata.Era un hot ?Era un criminal ?Sau doar un negru ?Era secerator ?Predicator ?Oare il asteptau copii acasa ?Si cine suntem noi sa asistam fara sa facem nimic ?Nu conteaza ce facuse, oamenii din gloata erau adevaratii criminali. Dar legea nu a facut nimic, decat ne-a lasat cu o intrebare pe buze:De ce ? Oponentul meu spune:"Nimic din ceea ce incalca legea, poate fi moral". Dar nu exista dreptate in legile Jim Crow South . Nu atat timp cat negrilor le este refuzat dreptul de a avea o casa, sunt refuzati de scoli, spitale si sunt linsati..Sfantul Augustin a spus :"O lege nedreapta, nu mai e lege deloc".Ceea ce inseamna ca am dreptul, chiar obligatia, sa ma opun. Apeland la violenta sau la nesupunere sociala. Ar trebui sa va rugati sa o aleg pe cea de-a doua."

O comedie romantica simpatica, plina de culoare si care sintetizeaza un motiv bine stabilit: aceea ca fiecare din noi isi poate indeplini visurile, atata timp cat persevereaza. Iar in momentele de cotitura din viata, prietenii trebuie sa fie alaturi pentru a avea sustinere sa iti continui drumurile si realiza scopurile propuse. Sara (Julia Stiles) a visat toata viata sa fie o balerina de succes, dar moartea neasteptata intr-un accident a mamei sale a determinat-o sa abandoneze. A trebuit sa se mute cu tatal sau in Chicago si sa urmeze liceul intr-o zona mai rau famata, fiind printre singurele fete de culoare alba. Reuseste insa sa castige prietenia lui Chenille, o tanara de culoare si sora lui Derek. Odata intrata in grupul acestora de prieteni, descopera ca Derek si ea au multe in comun, mai ales pasiunea pentru dans: ea balet, el hip-hop. Ea vrea sa invete noile ritmuri si astfel incep sa exerseze. In ciuda diferentelor rasiale, care nasc controverse intre prietenii lui Derek, intre ei apare dragostea. Ceea ce e mai important este ca el doreste ca, indiferent de ce se va intampla, ea sa nu isi abandoneze visul de a ajunge balerina. Si o sustine, o ajuta sa revina.

Un film clasic din anii celui de-al doilea razboi mondial, aflat la granita dintre o melodrama, un film noir sau o thriller politist, care se concentreaza in jurul unei persoane misterioase, Laura Hunt, care este ucisa intr-o seara, desi toata lumea care o cunostea aparent era indragostita de ea. Desi aflam intr-un final adevaratul asasin, desi dupa prima ora de vizionare este previzibil si ne dam seama de motivele sale, filmul este unul memorabil, mai ales prin maretia discutiilor si interpretarea buna pe care o realizeaza principalii protagonisti. Dupa cum spuneam, desi filmul pare ca se invarte in jurul Laurei Hunt si al circumstantelor asasinarii ei, totusi celelalte personaje, asupra carora se desfasoara actiunea de investigatie, iau partea leului. Foarte calmul detectiv Mark McPherson (Dana Andrews) conduce o ancheta calma si profund psihologica asupra celor din anturajul ei, cum ar fi cei doi barbati din viata ei: Waldo Lydecker, protectorul ei si cel care a lansat-o in luma publicitatii, personaj care o urmareste in continuare si care nu o doreste decat pentru el, indepartand toti pretendentii si Shelby, noul ei logodnic, un om cam prostut, care incerca sa isi salveze interesele financiare. Cazul pare simplu, dar se complica brusc intr-o noapte. Departe de a-si termina misterul, filmul continua in aceeasi conditie, a unui policier care isi cauta adevaratul vinovat, prin capacitatea detectivului de a cauta dincolo de mintea umana, capacitate care insa este usor estompata dupa ce acesta se indragosteste la randul sau de Laura. Castigator al premiului Oscar pentru imagine alb-negru (Joseph LaShelle), nominalizat la alte cateva premii, printre care cel mai bun regizor (Otto Preminger), scenariu sau cel mai bun actor in rol secundar (Clifton Webb), Laura ramane unul din filmele de referinta ale anilor '40, cu una dintre cele mai frumoase actrite ale acelor ani - Gene Tierney.

Are 32 de ani,si in afara de faptul ca a absolvit Dreptul si are o slujba cu o jumatate de norma,nu e nimic de capul lui. Acesta este Sonny(Adam Sandler),detinator al "premiului" Zmeura de Aur pentru acest rol),care,pentru a nu-si pierde si ultima iubita,infiaza un baietel,pe Julian. In acest timp,el vrea sa demonstreze ca isi poate asuma responsabilitati de om matur. Insa,cand "taticul" de ocazie se ataseaza prea tare de noua sa odrasla,lucrurile incep sa se complice. Au fost alte comedii care mi-au placut mai mult, dar este amuzanta si te face sa te simti bine.