alynutza_04

Este un film de desene animate reusit, comic si care are la baza un scenariu neasteptat de amuzant.Ma asteptam la un film usor pentru copii, poate cu un mesaj moralizator ceva, dar nu a fost decat o comedie buna,iar glumele au fost foarte destepte

Dupa "Band of Brothers"(2001),Steven Spielberg si Tom Hanks,isi unesc fortele pentru "Pacific",o miniserie de razboi in 10 parti. "Nu e o istorie,si nu e doar povestea mea.Mai degraba,am incercat sa fiu purtatorul de cuvant al camarazilor mei care,la fel ca si mine,au fost tarati in abisul razboiului".Asa incepe veteranul de razboi Eugene Sledge se deapene amintiri de pe frontul din Pacific,din al Doilea Razboi Mondial,in cartea "With the Old Breed". Povestile lui Sledge si ale lui Robert Leckie(consemnate in "Helmet for My Pillow) stau la baza miniseriei "Pacific",care debuteaza la HBO la doar cateva ore dupa premiera din Stale Unite.Cei doi sunt ,de altfel ,protagonistii productiei,fiind interpretati de actorii James Badge Dale(Leckie) si Joe Mazzello(Sledge). Dincolo de povestile cutremuratoare care au inspirat miniseria ,"Pedigree"-ul echipei sare imediat in ochi. "Pacific" ii are ca producatori executivi pe Steven Spielberg ,Tom Hanks si Gary Goetzman,oamenii din spatele unei alte miniserii celebre,"Band of Brothers".Hanks si Goetzman au mai colaborat si pentru alta productie de profil,"John Adams"(2008),cu care au strans un numar record de 13 premii Emmy. "Pacific" merge pe urmele soldatior Leckie,Sledge si John Basilone,trei puscasi marini americani care participa la operatiunile de pe frontul din Pacific.Ei si camarazii lor sunt urmariti de la prima lor victorie impotriva japonezilor,la Guadalcanal ,pana in padurile trapicale din Cape Gloucester si fortaretele din Peleliu. Urmeaza celebrele dune de nisip insangerate de la Iwo Jima ,precum batalia de la Okinawa,capitole esentiale din inclestarea americano-japoneza,incheiata cu victoria primilor. Pe langa povestile adevarate ale soldatilor Leckie si Sledge ,"Pacific" s-a mai inspirat din cartile "Red Blood,Black Sand",de Chuck Tatum si "China Marine",de acelasi Eugene Sledge. De asemenea,realizatorii au organizat o serie de interviuri cu participanti la bataliile din al Doilea Razboi Mondial,pentru a asigura autenticitatea productiei. Filmarile s-au desfasurat in zonele Far North Queensland si Victoria,ambele in Australia,si au durat 10 luni ,incepand din august 2007.

Cu un scenariu la care contribuie si Luc Besson,"Din Paris,cu dragoste"promite actiune pura prin Orasul Luminilor. James Reese(Jonathan Ryes Meyers)duce o viata dubla.De ochii lumii,lucreaza ca asistent al ambasadorului SUA in Franta.In realitate,este la inceputul unei cariere de spion CIA si viseaza sa dea munca de birou la ambasada pe focurile de artificii ale unei misiuni de spionaj adevarate. Sansa vine o data cu primul caz serios:in incercarea de a opri un atentat terorist in Orasul Luminilor,va face echipa cu agentul Charlie Wax(John Travolta,care s-a ras in cap pentru acest rol,diind admirat de sotia lui,Kelly Preston pentru noul look).Wax ne este ,insa un James Bond elegant....il scutura bine de tot pe nexperimentatul Reece,bifand urmariri cu masini prin intreg Parisul,lupte corp la crop si arme impresionante,la final acsta visand la comoda slujba de birou pe care o folosste drept acoperire.

Trebuie sa apreciem disponibilitatea de a adapta stilul naratiunii la subiect. Un stil derivat din febrilitatea documentaristului atasat trup si suflet de personajul descoperit si preocupat mai apoi sa urmareasca soarta si devenirea ulterioara a acestuia. Traiectul initiatic al lui Shlomo, micutul etiopian crestin ajuns in Israel in anii '80, care imbratiseaza de nevoie religia mozaica, e un drum presarat cu infinite obstacole in calea devenirii sale. Toate aceste praguri-incercari sunt închegate în etape sugestive, dramatice, cu rol determinant în cunoasterea si asumarea incalcitelor cutume ale vietii. Salvat de la foamete si moarte (fratii lui au murit in Etiopia),Shlomo descopera in "tara unde curge lapte şi miere"ca lucrurile nu stau pe roze nici aici. Se loveste de problemele legate de integrare, cunoaste fetele rasismului, consecintele apartenentei la o alta cultura, descopera delincventa juvenila, intoleranta. Este adoptat de o familie de vorbitori de franceza din Tel Aviv, cu vederi de stanga, dar societatea civila conservatoare nu vrea sa le dea falasilor (evrei etiopieni de rasa neagra) - caci am uitat sa va spun, Shlomo e negru sau mai degraba rosu, cum il va gasi Sarah, viitoarea lui sotie - deci nu vrea sa le dea falasilor statut de adevarati evrei. Dar bietul Shlomo este un intrus si printre acestia. Salvat de tatal adoptiv de la o fortata circumcizie, eroul va fi intr-o permanenta cautare a propriei identitati, ascunzandu-si trecutul si aparandu-si in intimitate tezaurul valorilor secrete, mostenite. Felul in care regia urmareste acest fir narativ cu valente de calvar al supravietuirii, fara a aluneca in melodrama, nuantand aspectele vietii intercomunitare amenintate la tot pasul de conflicte ,duce la o reusita de substanta in radiografierea sociala a zonei. "Va, vis et deviens" este un film plin de forta comunicationala, tulburator pentru timpurile pe care le traim, cu o problematica extrem de patrunzatoare in tainele existentei.

"Ingerul albastru" este singul film german al realizatorului american de origine vieneza Josef von Sternbern,chemat de producatorul Eric Pommer sa-l regizeze pe Emil Jannings.Filmul consacra intalnirea dintr Sternberg si tanara vedeta germana Marlene Dietrich... La sfarsitul povestii Marlene nu mai este Lola-Lola,ci imaginea americana fetisizata a dragostei,invaluita in tafta,pene strasuri si matase....

Cine a spus ca un serial care sa aiba succes trebuie sa fie musai american,latino-american sau neoas? TVR a dat lovitura cu unul...sud-coreean! Giuvaierul palatului"(2003) a plasat postul public "in coasta greilor inca de la debut si pana in prezent. Productia - o poveste asiatica veche de mai bine de 500 de ani - a inregistrat audiente foarte bune si ,cum romanii au gustat reteta sud-coreeana,asteapta sa vada continuarea povestii din rpimul episod:"Furtuna la palat". Actiunea se va muta in secolul 18 ,in vremurile imparatului Lee Sun,cu acelasi regizor,insa fara vreunul dintre protagonistii din "Giuvaierul palatului". Bazat pe o figura istorica descrisa in "Analele dinastiei Joseon","Giuvaierul palatului" e povestea tinerei Dae Jang-geum(Lee Young Ae),prima femeie medic de la palatul regal. Pana in prezent ,aecasta a ramas singurul medic de sex femenin al vreunui conducator sud-coreean. Succesul lui la noi nu este nicidecum unul izolat. Produs de postul MBC(Munhwa Broadcasting Corporation),el este cel mai urmarit serial din istoria Coreeei de Sud,fiind distribuit atat pe continentul asiatic ,in tari ca Iran,China,Japonia si thailanda ,printre altele ,cat si la nivel global ,in America,Australia,Canada si Israel. Pe de alta parte,chiar si guvernul sud-coreean a "mirosit" oportunitatea pentru afaceri. Organizatia Coreeana pentru Turism a promovat "Giuvaierul palatului"in Asia de Est si in SUA,iar decorurile construite de MBCpentru filmari au fost cumparate de autoritatile de la Seul. Serialul beneficiaza si de un parc tematic,deschis in orasul Yangju,in 2004,tot intr-o zona unde au avut loc filmarile.

”McLintock!” este o ecranizare a comediei lui Shakespeare “Imblanzirea Scorpiei”. George Washington McLintock duce o viata simpla la ferma sa de vite. Sotia l-a parasit in urma cu doi ani, iar Louise Warren, o vaduva frumoasa, este cea care ii poarta acum de grija. Dar calmul pastoral ia o intorsatura dramatica atunci cand nevasta, fiica si oamenii politici incearca, prin diverse metode, sa-l deposedeze de pamant. Va reusi el oare sa-i “imblanzeasca” pe toti.

Abia inceputa in SUA,productia a prins la public cu o idee nou-nouta:toti oamenii de pe planeta lesina 137 de secunde ,timp in care isi vad viitorul - ce face in fiecare zi de 29/30 aprilie 2010. FBI-ul incepe o investigatie pentru a determina cauzele premonitiei,cu ajutorul agentului Mark Benford(Joseph Fiennes). Sunt curioasa cum va fi sustinuta povestea intr-un eventual sezon doi ...ce se poate intampla dupa aprilie 2010?

Pelicula"Fierce People",adaptare a romanului lui Dirk Wittenborn,este o lectie de maturizare fortata marcata de un ritual de trecere nemilos,tragic si dureros. "Suntem suma tuturor oamenilor pe care i-am cunoscut".Aceasta este lectia oferita de pelicula de fata,un film despre maturizarea de care are parte,intr-o vara,un pusti de 16 ani,pe nume Finn(Anton Yelchin). Tanarul trebuia sa-si petreaca vacanta in compania tatalui antropolog pe care nu l-a cunoscut niciodata ,in sanul tribului Iskanani("oamenii feroce" din titlul original al filmului)din America de Sud. In schimb,mama lui - Liz(Diane Lane) - este hotarata sa scape definitiv de dependenta de droguri si alcool si isi suna un vechi prieten,Ogden Osbourne(Donald Sutherland),cerand ajutor.Acesta este al saptelea cel mai bogat american si ii invita pe cei doi pe domeniul lui enorm,unde produce tuica de pere ca in Franta,foloseste scobitori de aur si isi cheltuieste averea pe petreceri ,in familie. Aici Finn petrece o vara de neuitata (si nu spun asta doar in sensul bun al cuvantului)in sanul unui altfel de trib:se imprieteneste cu nepotii lui Ogden,Maya (Kristen Stewart)si Bryce(Chris Evans - l-ati mai vazut in Fantastic Four ca Johnny Storm),experimenteaza ,fara sa vrea,drogurie si castiga pretuirea sefului de trib. La sfarsitul vacantei ,Finn nu mai este un pusti:descopera putreziciunea din spatele fatadei luminoase a bogatiei,invata ca "Tu schimbi tribul si te schimba pe tine" si ramane cu o lectie de viata in latina ("Ex malo bonum/"Din rau poate iesi binele"). Nu strica sa pierdem un pic din timpul nostru pentru a viziona acest film.

Judecatorii severi,costumele calcate la dunga,pledoariile pregatite toata noaptea si tensiunea din sala de judecata ,au fascinat mereu publicul.De la "Sa nu ucizi o pasare cantatoare"(1962),la "Ally McBeal"(11997 - 2002),productiile avand in centru lumea avocateasca umplu micile si marile ecrane.Anul trecut ,postul american CBS a dat lovitura cu "Sotia perfecta",un seial dramatic bine dozat,care imbina procedurile din sala de judecata,investigatiile politiste,o conspiratie la nivel inalt si tragedia unei femei inselate de sotul ei.Serialul a avut ratinguri bune si deja au fost comandate 23 de episoade pentru primul sezon,iar luna aceasta Hallmark ne ofera cate doua episoane in fiecare duminica seara. De la primul episod,protagonista Alicia Florrick(JUlianna Margulies)inspira compasiune privitorului.Sotul ei,Peter Florrick(Chris Noth),a fost fortat sa-si dea demisia din functia de procuror general al comitatului Cook(din statul Illinois),in urma unui scandal sexual si de coruptie.Alicia umple cuminte pantofii lui Hillary Clinton si isi sprijina sotul in fata camerelor de filmat,dar cand raman singuri ,ii aplica o palma bine tintita.De aici incolo incepem sa o descoperim pe adevarata sotie perfecta.Sase luni mai tarziu,Peter e la inchisoare ,iar Alicia redevine avocat,dupa o pauza de 13 ani,in care s-a dedicat familiei si celor doi copii.Angajata la firma unui fost coleg de facultate,Will Gardner(Josh Charles),mamica se transforma intr-un avocat cu sanse mari la postul de avocat asociat.Povestea reuseste sa-ti mentina interesul in fiecar episod datorita cazurilor mereu diferite,dinamicii dintre personaje si tensiunilor existente in biroul de avocatura,unde fiecare e pe cont propriu.Toate acestea sunt condimentate de procesul scandalos al lui Peter Florrick(care s-ar parea ca a fost victima unei inscenari)si de indoielile cu care Alicia ii priveste nevinovatia.

Jesse James este unul dintre cele mai faimoase personale ale Americii.Deaspre legendarul gangster s-au scris nenumararte carti ,in care imaginea lui era idealizata ,iar faptele erau prezente ca o adevarata bravura. Cele mai multe insa nu aveau nici o legatura cu adevarul. Pentru cei care i-a jefuit si terorizat si pentru familiile calor pe care i-a ucis,el era un criminal,dar pentru ziarele de senzatie si pentru romanele de aventuri,care povesteau ispravile bandei lui James din anii 1870,el reprezenta un subiect de groaza si admiratie. El era un fel de Robin Hood,spuneau ei,care ataca numai bancile sau pe proprietarii cailor ferate,care exploatau pe bietii fiermieri. Cel mai fanatic admirator al sau era Robert Ford (CASEY AFFLECK), un tanar idealist si ambitios, care isi devotase intreaga viata telului de a ajunge alaturi de marele sau idol. Nimeni nu si-a putut imagina ca istoria il va eticheta ca fiind "lasul nenorocit" care l-a impuscat pe Jesse pe la spate. Dar cine era Jesse James de fapt, dincolo de tot folclorul care a circulat şi ştirile de ziar care s-au referit la el? Si cine era Robert Ford, baiatul de 19 ani, care a fost capabil sa-l doboare pe acest fantastic personaj, pe care autoritatile din 10 state au încercat sa-l prinda si nu au reusit? Cum au devenit ei prieteni si ce s-a intamplat in orele si zilele care au precedat asasinatul, care a pus capat vietii unuia, aruncand anatema asupra celuilalt? De fapt, nu vom sti adevarul niciodata. Doi barbati, Vestul Salbatic - fie ca il vedem vara, fie inghetat, in iarna - , ucenic si model. Si discutiile dintre cei doi eroi din titlu, pana ce se infaptuieste evenimentul anunţat. Casey Affleck, fratele mai celebrului Ben, are aici rol principal si reuseste cu brio sa ii fac fata mai experimentatului si mai vestitului Brad Pitt. Spre deosebire de alte western-uri care il au pe Jesse James ca protagonist, filmul lui Dominik nu se bazeaza aproape deloc pe violenta si spectaculos, desi personalitatea banditului si relatiile cu membrii bandei sale creeaza o interesanta si puternica tensiune, o amenintare difuza, dar tot mai palpabila. Hotararea lui Ford de a-l ucide pe James este cauzata poate nu de o dorinta de faima, poate nu de teama ca va sfarsi ucis misterios ca si alti membri ai bandei, ci probabil din cauza acestei senzatii de pericol iminent pe care o are in preajma banditului, stare prezentata si construita excelent de Dominik. Ca un agent secret care clacheaza in teritoriul inamic, Ford ucide ca sa se elibereze de temeri confuze, dar teribile. Atractia si repulsia dintre cele doua personaje sunt forta motrice a filmului, care are nevoie cu toate acestea de 155 de minute pentru a se dezvolta complet.

Totul a inceput cand Charlie avea zece ani si in timpul unui joc a refuzat sa o sarute pe fata in dreptul careia se oprise roata norocului. Atunci, aceasta l-a blestemat. Mai rau de atat, la nunta unei foste prietene, Charlie isi da seama ca toate femeile cu care se culcase isi gasisera iubirea vietii imediat dupa ce terminasera relatia cu el. Inainte de a-si da bine seama, reputatia lui de "talisman" face ca femeile sa se insire la coada pentru o partida rapida de sex cu Charlie. Dar viata plina de sex si lipsita de dragoste il face pe Charlie sa se simta mai singur ca niciodata... pana cand o intalneste pe Cam. Charlie isi da seama ca trebuie sa gaseasca o solutie pentru a scapa de blestem... inainte ca fata visurilor lui sa se indragosteasca de primul tip pe care-l va intalni, dupa el.

Parizianul Georges Lauret(Daniel Auteuil ),locuieste intr-o casa frumoasa din Paris impreuna cu sotia sa,Anne(Juliette Binoche),si cu fiul lor.El este gazda unei emisiuni TV de recenzii literare.Cand incep sa primeasca niste casete video de amenintare,sotii merg la politie.Oamenii legii nu ii iau in serios,ei refuzand sa intervina cata vreme nu exista nicio amentare palpabila. Iar Georges si familia sa nici nu stiu ce-i asteapta... Cand vede,pe o caseta,imagini cu casa in care a copilarit,Georges crede ca acela care il ameninta e fratele lui adoptat,algerianul Majid(Maurice Benichou). Pelicula a fost nominalizata la Cannes si a avut trei nominalizari ;la Festivalul Filmului European.

Un film aparent SF, dar cu siguranta este inspirat din realitatile zilelor noastre, cand razboiul meteorologic manipulat de minti diabolice face ravagii. O arma ultra secreta detinuta de Air Force, pare a fi ultima speranta pentru planeta Pamant care era amenintata de o furtuna ce se prevedea a avea urmari deosebit de periculoase. Din nefericire, testele se dovedisera neconvingatoare, dar, cum numaratoarea inversa a inceput, se pare ca este totusi singura alegere.

Death in Love este o drama regizata de Boaz Yakin, in care rolurile principale sunt interpretate de Jacqueline Bisset, Lukas Haas, Josh Lucas, Adam Brody si Emma Bell. Actiunea din Death in Love se invarte in jurul unei evreice, interpretata de Jacqueline Bisset care in timpul celui de-al doilea razboi mondial,o evreica(Jacqueline Bisset)scapa cu viata datorita relatiei pe care o avea cu un doctor.Femeia care se afla intr-un lagar de concentrare reuseste sa se salveze,seducandu-l pe medicul de acolo.Ea decide sa se casatoreasca cu el. Dupa douazeci de ani,la New York, ne reintalnim cu aceleasi personaje ramase victimile tercutului,numai ca acum cei doi au doi baieti care s-a dezvoltat diferit sub influenta mamei,recunoscuta pentru firea ei schimbatoare. Dramele mamei, cauzate de durerea provocata de linia subtire intre placere si durere, se reflecta la mult timp dupa terminarea Holocaustului in vietile copiilor ei. Baiatul cel mare, incearca sa faca ceva diferit in viata,astfel ca incearca sa lucreze pentru o agentie de modele, unde se imprieteneste cu un coleg fermecator.Baiatul cel mic este un pianist excelent, dar retras, caruia ii este frica sa iasa din casa. Vietile emotionale si sexuale ale celor doi barbati sunt urmarite de fantomele trecutului, iar familia nu ii ajuta foarte mult sa treaca peste aceste stari.

Filmul de fata te atrage intr-un univers magic,dar nu este in stare sa te captiveze deplin,concluzia fiind una simpla:daca vrei o poveste de dragoste adevarata,incalcita nevoie mare de calatorii aleatorii in timp,citeste cartea! Mai exact bestseller-ul cu acelasi titlu publicat de Audrey Niffenegger in 2003. Rareori o adaptare dupa un bestseller este multumitoare. Si as indrazni sa spun ca in special a adapta un roman de dragoste pentru marele ecran este o provocare imensa Pelicula reuseste sa pastreze integritatea povestii din carea de debut a scriitoarei ,dar esueaza cand vine vorba de adaptarea potrivita a acesteia,iar lipsa de chimie a protagonistilor se simte. Marea iubire descrisa de poveste este cea dintre Clare(Rachel McAdams) si Henry(Eric Bana0.Ea l-a cunoscut pe el pe cand era mica,pe o pajiste din spatele casei parintesti. El este un calator in timp,afectat de o boala genetica incurbila care il transporta la intamplare prin trecut,prezent ,si ,mai rar,viitor. Disparitiile lui Henry ii marcheaza viata lui Claire:aceasta este prinsa intr-un carusel de intalniri ciudate cu acesta si se transforma intr-o sotie aflata mereu in asteptare ,gata oricand sa-i oblojeasca acestuia ranile capatate in calatoriile temporale. NU asteptati un film SF: calatoriile in timp ale lui Henry sunt doar pretext pentru o poveste romantica. Care ar trebui sa fie despre iubire, destin, locuri importante care ne atrag fara sa stim de ce. Despre o femeie care isi asuma o viata de asteptare. Ma rog, asa e cartea. Filmul e un tearjerker cu protagonisti fara pic de chimie, muzica siropoasa si peisaje idilice. Ce ramane de laudat la The Time Traveler’s Wife? Actorii. Eric Bana joaca minunat si arata suficient de bine pentru a entuziasma publicul feminin in scenele in care apare gol-pusca. Rachel McAdams este frumoasa, dulce, emotionanta, convingatoare.

Filmul curge lent,dialogurile sunt putine,dar personajele reusesc sa te captiveze din cateva priviri si din glumele dulci-amare pe care le spun. Paul si Jeff sunt prieteni vechi.Se stiu din liceu,cand visau ,unul sa inoate de-a lungul raului Hudson,celalalt sa-i tina urat intr-o barca.La cinci ani de cand si-a pierdut sotia si fetita intr-un accident,Paul decide sa-si indepilneasca visul si ii convinge sa i se alature pe acum casatoritul Jeff si pe o amica ,Liz - o profesoara care nu are nimic mai bun de facut in vacanta de vara.Tinta e sa inoate trei saptamani,din orasul York,241 de kilometri,pana pe 28 august.Data e incercuita cu rosu in calendarul lui Paul,marcand comemorarea a cinci ani de la moartea sotiei lui.Si este data la care acesta a hotarat sa se sinucida.

Un film care m-a impresionat in mod placut, pentru multitudinea de planuri pe care se desfasoara actiunea, pentru realismul intrepatrunderilor acestora, reusind sa atraga actori inteligenti si total adaptabili personajelor pe care le interpreteaza. Filmul este o drama romantica ce urmareste patru emotii profund umane:Fericirea (Happiness), Mahnirea (Sorrow), Placerea (Pleasure) si Iubirea (Love), in povesti scurte distincte, in care se intrepatrund destine omenesti care traiesc una dintre cele patru sentimente. Totul bazat pe un proverb antic chinezesc, care separa viata in patru colturi emotionale:Fericirea, Placerea, Tristetea si Dragostea. In "Fericire", un angajat al unei banci (Forest Whitaker), aflat la inceputurile carierei, aude intr-o zi in toaleta un pont considerat sigur pe un cal. Se duce intr-un bar obscur si isi pariaza toti banii (detinuti sau nu) pe acel cal, care insa se impiedica inaintea liniei drepte. Nu gaseste o alta idee de a-si plati datoria decat spargerea unei banci. In "Placere", Brendan Fraser interpreteaza rolul unui clarvazator, care il slujeste unui mafiot crud, supranumit Fingers pentru placerea cu care taie degetele celor care il inseala. El poate citi viitorul apropiat si astfel poate ocoli obstacolele din calea sa si a sefului sau. In clipa in care insa viata personala apare, nu isi poate recunoaste propriul destin. In "Mahnire", Sarah Michelle Gellar este o vedeta, care insa ajunge sa fie manageriata de Fingers. In acel moment, isi gaseste protectorului si totodata dragostea in persoana lui Brendan Fraser. In "Iubire", Kevin Bacon joaca rolul unui doctor care si-a propus in copilarie sa iubeasca toata viata. Insa, dupa ce si-a pierdut o prima dragoste mare atunci, femeia pe care si-o doreste si pe care o iubeste a devenit sotia celui mai bun prieten. Si incearca sa o salveze prin orice mijloace cand aceasta este in pericol de moarte. Dupa cum am citit pe un poster al filmului, "cateodata nu putem schimba ordinea lucrurilor...sfarsim prin a ne schimba ele pe noi".

Un excelent film romantic, care insa este puternic bazat pe realitatile vietii moderne, pe puternica dorinta a lumii de astazi de a sari peste etapele fericirii personale, in favoarea celei lipsite de sensibilitate a fericirii profesionale. O comedie romantica care beneficiaza de o ambianta de exceptie si de interpretarea unuia dintre cei mai buni actori , Russell Crowe. Max Skinner este un specialist financiar de la bursele din Londra, un om destul de insensibil atat cu rudele si prietenii saii, cat si subalternii. In copilarie, a locuit in Franta, alaturi de unchiul sau, Henry, la conacul sau, unde supraveghea productia de struguri si de vin. In momentul cand Henry moare, Max pleaca in Franta pentru a-si recupera domeniul mostenit si a-l vinde, castigand mult in plan financiar. Ajungand la locurile atat de familiare si inradacinate in inima sa, incepe sa se schimbe. In primul rand, atitudinea sa este altfel: ii revede pe cunoscuti, leaga noi prietenii. O intalneste pe Fanny Chenal (Marion Cotillard), proprietara unui restaurant din sat, de care se indragosteste. Iar replica filmului izvoraste din aceasta dragoste:"Daca o sticla de vin ar avea gustul tau, paharul nu ar fi niciodata gol". Si acum apare dilema lui:vanzarea domeniului si reintoarcerea la Londra sau renuntarea la cariera si continuarea muncii unchiului sau? De altfel, aceasta este dilema fiecarui om: intre viata personala si viata profesionala, intre familie si cariera, intre momentele pasionale si cele rationale si multe altele. Intre ratiune si simtire, in cele din urma.

"Into the Wild "este unul dintre filmele-cult ale anului 2007, chiar daca insuficient cunoscut publicului larg. Faptul ca a fost regizat de catre Sean Penn, cele doua nominalizari la Oscar ,scenariu foarte bun inspirat dintr-o poveste reala a Americii anilor ‘90, toate acestea concura la un film foarte bun, recomandat oricarui spectator. Pe deasupra, un mesaj foarte bun, care poate fi aplicat fiecaruia dintre noi, aceea ca fiecare poate sa isi traiasca viata asa cum isi doreste, dar numai daca vrea cu adevarat. Dupa absolvirea facultatii, Christopher McCandless (Emile Hirsch) poate sa isi continue activitatea la prestigioasa Harvard, la Facultatea de Drept. Familia il sustine atat sufleteste, cat si financiar, viata lui pare sa se duca pe o panta ascendenta, insa molcoma si monotona.Considera ca petrecuse patru ani indeplinind o indatorire absurda si apasatoare de a absolvi o facultate ,iar acum era emancipat de acea lume a abstractului,a falsei sigurante,a parintilor si a excesului material…lucruri care il indepartau pe Chris de adevarul brut al existentei sale.El nu isi doreste asta, isi doneaza toti banii castigati, isi abandoneaza masina intr-un desert si pleaca in lume pentru a descoperi frumusetile naturii. Nu paraseste America, ci se plimba fara bani, sarac, supus vicisitudinilor naturii, oriunde il duc pasii. Este o calatorie a descoperirii vietii fara griji, dar in acelasi timp initiatica, convins ca daca va supravietui acesteia, totul va fi apoi mult mai usor, o initiere spre maturitate. Il regasim in Alaska, visul sau initial, unde gaseste un autobuz abandonat, in care locuieste, unde isi tine jurnalul zilnic, in jurul caruia vaneaza, cauta plante comestibile, supravietuieste iernii, dar in care isi gaseste si sfarsitul, departe de lume, infometat. In paralel, aflam povestea celor doi ani de preumblari prin America, prin desert, munti sau ape, lucrator temporar la ferme sau prieten cu hipiotii sau batraneii singuratici. Calatoria lui s-a transformat postmortem intr-un elogiu adus sportului extrem, dar nu numai atat. El a devenit celebru pentru efortul de a redescoperi ceea ce s-a pierdut in modernitate si anume instinctul omenesc de a supravietui in orice circumstanta, departe de civilizatie si banii adusi de ea. Mult prea tarziu isi da seama ca fericirea e reala numai cand e impartasita. Imaginile aduse de film sunt superbe, plecand de la Marele Canion pana la muntii inzapeziti, de la desertul american la padurile verzi ale Alaskai. Poti face orice pentru a-ti urma un ideal? Pana unde poti merge, cate riscuri iti poti asuma pentru o fericire reala, departe de umbrele altor persoane, singur doar cu propriul ego? McCandless a incercat, a reusit, desi sfarsitul a fost tragic si nu si l-a dorit nicio clipa. Mi-au placut foarte mult versurile de la inceputul filmului :"Este o anumita placere in padurile fara poteci/ Este o anumita incantare pe tarmul singuratic/Este societate acolo unde nu e nimeni,/Langa marea adanca si in muzica vuietului ei/Nu-l iubesc mai putin pe om,ci mai mult Natura"(Lord Byron).Superb